DIN CRONICI DE AZI – Silviu MILOIU – De azi, de ieri…

1.Un gând… 

 

   Agresivitatea și lipsa de busolă a regimului Putin va avea ecouri și în state care nu sunt membre NATO precum Finlanda și Suedia, relațiile cu alianța ale acestor țări având tendința de apropiere tot mai mare. De asemenea, ar putea grăbi constructul militar european care ar putea deveni un util instrument de pace.

 

2.Oratorie parlamentară?

 

   Am încercat să ascult un discurs al domnului parlamentar Sorin Lavric. O plictisitoare, anostă perorație despre de toate și despre nimic, un fel de pastișă a unor idei de mult circulate în spațiul public care i-au adus într-o stare de lâncezeală până și pe confrații săi de partid (care au aplaudat anemic), plină de inexactități factuale și de atacuri la adresa unei persoane care nu era de față pentru a se putea apăra, dar care probabil că și dacă ar fi fost prezentă nu ar fi simțit nevoia să rupă monotonia depresivă a unei racle a oratoriei parlamentare românești.

 

3.Din Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe

   Un olandez la București – Edmond Van Saanen, primul secretar general al Ministerului Afacerilor Străine al României… 

   În cei 160 de ani de la înfiinţarea Ministerului Afacerilor Externe al României (27 iulie/8 august 1862) diplomaţia română a reuşit să promoveze şi să apere interesele naționale, indiferent de împrejurările istoriei, faste sau nefavorabile, și să creeze o veritabilă şcoală diplomatică în pofida tinereții instituției. Dacă marii diplomați ai României, în special foştii miniştri de externe, s-au bucurat de o atenţie specială în istoriografie, diplomații obișnuiți au fost mai degrabă uitați, deși printre aceștia s-au numărat și figuri excepționale, fiind uneori prezenți în culisele unor evenimente istorice foarte importante, iar mulți îşi mai aşteaptă încă recunoaşterea meritelor. Din acest motiv, pe parcursul acestui an, vom aduce în atenția publicului larg câteva dintre aceste figuri prea puțin cunoscute, ale unor diplomați “minori”, dar care au contribuit la făurirea României moderne. 

   Numele Van Saanen este cunoscut publicului român, grație eforturilor istoricilor Oana Marinache și Gabriel Badea-Păun, care au popularizat în ultimii ani figura arhitectului, pictorului și graficianului român de origine olandeză Edmond van Saanen Algi (1 noiembrie 1882 – 2 mai 1938), cel a marcat peisajul urban din România prin proiectarea mai multor clădiri dintre care amintim doar Palatul Telefoanelor și Academia de Studii Economice din București. Întemeietorul ramurii din România a familiei Van Saanen a fost însă tot un Edmond, născut în 1813 la Smirna, într-o familie olandeză și stabilit ulterior în Țara Românească. Edmond van Saanen a fost primul secretar general al Ministerului Afacerilor Străine al României, înființat în anul 1862, prin reorganizarea celor două ministere de la București și Iași, înființate după adoptarea Regulamentelor Organice în Principatele Munteniei și Moldovei, în 1831 și, respectiv, 1832.

   Cariera lui în Ministerul Afacerilor Străine al Țării Românești a început la 3 iunie 1842, când a fost angajat copist, cu un salariu de 300 de lei. Tânărul Edmond van Saanen a avansat treptat în carieră, fiind bun cunoscător al limbilor franceză, greacă și română, într-o perioadă în care erau greu de găsit persoane educate de condiție socială modestă care să poată urma o carieră funcționărească atât de specializată. În 1851 acesta a ajuns șeful secției (mesei) de limba franceză a ministerului, iar după unirea Principatelor Române a devenit șeful Diviziunii Politice, în perioada 1 iulie 1859-7 iulie 1861. La 8 iulie 1861, Edmond van Saanen a devenit primul secretar general al Ministerului Afacerilor Străine al României, rămânând în funcție până la 30 aprilie 1866, când a murit la o vârstă tânără, având o familie numeroasă, cu copii mici. 

   Recunoașterea meritelor lui Edmond van Saanen și situația grea a familiei rămase fără sprijin l-au determinat pe marele on politic și diplomat Mihail Kogălniceanu să intervină pentru acordarea unei pensii pentru urmașii fostului secretar general. Într-un discurs din Parlamentul Romaniei, din februarie 1868, preluat de noi din volumul istoricului ieșean Adrian Bogdan Ceobanu, intitulat „Secretarii generali ai Ministerului Afacerilor Străine (1878-1918)”, Mihail Kogălniceanu elogia memoria fostului secretar general:  „…repausatul Van Saanen este unul din străinii aceia a căror toată viață a fost în adevăr în serviciul țării. Însărcinat cu corespondența diplomatică, în timpuri când știința diplomației era o carte închisă pentru români și limba franceză mai necunoscută, el a apărat totdeauna cu căldură și devotament drepturile României… Numitul, deși străin, însă nu de zece ani, ci cu mult mai nainte, atunci când viitorul României era o problemă, a cerut împământenirea și pururi a fost supus legilor țării, și pururi s-a recunoscut ca român; chiar cererea lui din urmă pentru împământenire zice (atât de mult el se socotea român): Rog să mi se zică că sunt de drept român, cum sunt român de inimă, ca să nu-mi las copilașii în sărăcie. Nu numai atât, a făcut mai mult copiilor săi: le-a dat o educațiune și instrucțiune cu adevărat românească.”

   Fiii săi, Adolf, Alfred, Robert și Edgard van Saanen au fost ulterior angajați în cadrul Ministerului Afacerilor Străine, în posturi de mică importanță, doar Adolf și Edgard având o carieră mai îndelungată în conducerea porturilor Brăila și Galați. Robert van Saanen, tatăl viitorului arhitect Edmond van Saanen Algi, a devenit mai târziu un renumit inginer de căi ferate ce a contribuit la dezvoltarea rețelei feroviare din România în ultimul sfert al secolului XIX. 

   Nu am găsit vreun portret al lui Edmond van Saanen sau ale fiilor săi în dosarele personale păstrate în arhiva noastră, însă am ales să ilustrăm acest post și cu câteva litografii ale Bucureștilor din jurul anului 1840 ale pictorului și ilustratorului francez Auguste Raffet (2 martie 1804 – 16 februarie 1860) și câteva fotografii ale clădirilor ridicate după planurile arhitectului Edmond van Saanen Algi, pentru a înțelege transformarea țării noastre pe parcursul a trei generații ale unei familii românești cu rădăcini olandeze care a contribuit la construcția României! 

                                                                              Dr. Doru Liciu, ministru consilier AMAE 

Bibliografie selectivă: 

Oana Marinache, Gabriel Badea-Păun, Edmond Van Saanen-Algi, de la Baletele rusești la Palatul Telefoanelor, Editura ISTORIA ARTEI, București, 2015, 205 pagini;

Adrian-Bogdan Ceobanu, Secretarii generali ai Ministerului Afacerilor Străine (1878-1918), Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2019, 250 pagini.

 

3.O fotografie… 

   O casă de Târgoviște veche și nouă… Casa Mihai Stănescu, 1890…

Silviu MILOIU este un reputat istoric, profesor universitar și, dincolo de toate, absolvent de „Carabellă” târgovișteană…