DIN ARHIVA PROFULUI DE FILOSOFIE – SERIAL: aroganța… (1)

   Am avut elevi speciali, îmi amintesc de ei, îi urmăresc, plecați prin lumea largă, mă bucur să aflu că au ajuns acolo unde bănuiam în urmă cu ceva ani, atunci când toți eram mult mai tineri și mai fericiți. Din arhiva mea de profesor de… filosofie, logică, economie și sociologie azi vă propun gândurile lor despre o „temă dată”… Era în 2015 și i-am rugat să scrie despre aroganță, era prezentă în tot ceea ce ne înconjura, atunci ca și acum. Cuvintele lor înțelepte, la 18 ani și chiar mai puțini pe care-i aveau, vi le „trimit” aici, în fiecare săptămână, cu nostalgia dascălului de acum… o sută de ani.  (Ionuț  CRISTACHE)

Daria STEMATE – Despre aroganță

Singura mea avere și aroganță este nebunia. Iar nebunia, când nu este boală a creierului, este dar ceresc. Proștii n-au parte de așa ceva! Unii iau pastile și o îneacă, alții o închid într-un ospiciu – eu nu! Eu o las liberă pe străzi, să vadă lumea c-o am! Nebunia mea, am spus, este o aroganță strigătoare la… lume care-i privește pe toți de sus: și am dreptate; până la urmă, ce normal a atins vreodată emoțiile, fanteziile și necunoscutul sfintei nebunii? Câți dintre noi mai au darul ăsta, cum aminteam mai sus, ceresc? Și dacă mai sunteți dintr-ăștia „anormali”, câți dintre voi vă simțiți în nebunia voastră la superlativ?

 

Cât despre mine, am spus: e singura mea avere! Așa pot să scriu, să stau jos pe asfalt, să aiurez printre frunzele astea care (în sfârșit) au catadicsit să cadă, să pot să râd în hohote în drumul meu spre casă după ce mi-am spus o glumă în minte, să merg la cofetăria mea preferată și să mă întind pe canapea (de oboseală)… Chestii d-astea!

Ce? Am invitat o țigăncușă nespălată să mănânce o prăjitură cu mine… Unii au spus că e nebunie curată, iar eu am fost fericită că au recunoscut în sfârșit! Păi dacă nu aveam companie? Uite așa, din aroganță, fac ce vreau eu! Am dormit cu o lustră în brațe pentru că m-am uitat de sus la soră-mea care zicea că s-ar putea să se spargă. Am mâncat singură o ciocolată întreagă, pentru că m-am uitat de sus la mami care zicea că s-ar putea să fac diabet. Și o să plec în Danemarca, fără prea mulți bani, tot pentru că mă uit de sus la unul din frații mei care-mi spune că s-ar putea să mor de foame.

„S-ar putea”, „S-ar putea”, „S-ar putea” – mare chestie! Mie spune-mi ce se va întâmpla sigur: căci dacă vine vorba despre procente și nu știu ce marjă de eroare, atunci eu sunt încredințată că nebunia mea va reuși! Va reuși, auzi? Arogantă? Sunt arogantă? Păi bineînțeles… Doar am afirmat: atunci când nebunia nu e o boală a creierului, este dar ceresc. Și numai eu știu ce pot să fac cu divinul ăsta…

 

DARIA STEMATE e o fată frumoasă și delicată, stă în prima bancă, e în clasa a XII-a, la CARABELLA și i-a apărut deja prima carte…