DIN ARHIVA PROFULUI DE FILOSOFIE

Am avut elevi speciali, îmi amintesc de ei, îi urmăresc, plecați prin lumea largă, mă bucur să aflu că au ajuns acolo unde bănuiam în urmă cu ceva ani, atunci când toți eram mult mai tineri și mai fericiți. Din arhiva mea de profesor de…  filosofie, logică, economie și sociologie v-am propus gândurile lor despre o „temă dată”…

 

Era în 2020 și i-am rugat să scrie despre frică… Cuvintele lor înțelepte, la 18 ani și chiar mai puțini pe care-i aveau, vi le-am „trimis” aici, în fiecare săptămână, cu nostalgia dascălului de acum… o sută de ani. Și, de asemenea, nu bănuiam atunci cât de prezent o să fie acest „sentiment” în viața noastră de acum. Ca de fiecare dată, la sfârșit de „serial” adaug și un text al… profesorului. Și concluziile mele au rămas actuale, din păcate… (Ionuț  CRISTACHE)

 

SERIAL: Frica (9)

Despre frică, la sfârșit de liceu… 2020…

   Sfârșit de liceu, altfel decât în vremurile trecute… Și pentru ei, elevii mei atacați cu mijloace electronice, pe tot felul de platforme reci, seci, impersonale, dar un sfârșit, să zicem din fericire, chiar și pentru mine, aproape pensionar…

   Le-am propus, la filosofia la distanță, de început de mai, o privire încruntată sau nu asupra fricii. Am primit gânduri multe, le adun cu grijă, mai ales că citesc despre tot felul de „capturi” justificative cerute de încă doamna mea ministru, înalt-vorbitoare de limbă română                 (găunoasă, sacadată, inutilă  și cu… dezacorduri poetice săptămânale).

   Discutând, mai ales cu familia, prietenii și colegii mei, am observat că aceeași teamă de oameni se regăsește la toți, sub diverse forme: unii se tem că oamenii dragi o să-i mintă, alții că o să-i bârfească, zice o domnișoară pe care o știu veselă, mereu întrebătoare și senină, cred că în banca a doua, din mijlocul clasei. Aici, în comunitatea izolată… virtuală, bănuiesc că stă în balconul ei înghesuit de la bloc, mai are cinci frați mai mici acasă. Astfel, pot spune că toți se tem că vor fi dezamăgiți chiar de cei pe care Biblia spune să-i iubești.

   Dar, oare, poți să iubești cu adevărat pe cineva? Unora, din rândul cărora fac parte și eu, le este frică să iubească. Poate unii vor întreba: „De ce să îți fie frică să iubești, când iubirea este cel mai frumos sentiment?”. Ei bine, eu le voi răspunde printr-o interogație retorică: „Nimeni nu a fost vreodată rănit de persoana în care avea cea mai mare încredere?” Nu e rău, fata mea!

   Lunganul cu ochelari subțiri, mereu grăbit să se audă în poveștile noastre filosofice, deja trecute, îmi scrie și el, fără mască pe figură… Plecând de la ideea că omul este o îmbinare între existență și suflet, se poate înțelege de ce fiecare suntem reprezentarea gândurilor noastre. Capacitatea de gândire critică îl diferențiază fundamental pe om de restul ființelor și, astfel, ideile în care crede îl definesc și îi formează esența. Și  iată un început la o altă interogație, „cum se strecoară frica în noi?” Și cum ajunge ea la esența fiecăruia… Ce să-i răspund? Ei nu au nevoie de certitudinile noastre înfășurate în strategii și obiective imbecile, transmise zilnic cu parafe, ștampile și semnături ministeriale.

   Frica eliberează energie? i-am întrebat eu. Mi-a răspuns o domnișoară, poate cu gândul la apropiatul bacalaureat distanțat și cu mănuși subțiri, sub care îi vor transpira, și de emoții inutile, mâinile ușor încremenite în nedumeririle matinale. Exact atâta energie câtă ne trebuie pentru a acționa rațional și a evita pericolul… Trăim într-o societate care promovează frica. Cei care se ocupă de publicitate ne alimentează temerile despre ceea ce avem, felul în care arătăm și adecvarea noastră sexuală. Tot așa, cei care transmit știrile la televiziune încearcă să ne mențină interesul speriindu-ne cu povești despre delicte violente, catastrofe naturale, vreme amenințătoare și riscuri legate de mediu. Și, mai ales, de virușii ucigași… („Apa dumneavoastră este bună de băut? Amănunte la ora cinci…”).

   Frica este tovarăşul omului din naştere, ce îl va acompania întotdeauna, chiar şi până  în mormânt.  Îi înțeleg, ce motive ar avea adolescenții de dincolo de ecranul meu din mansardă să fie altfel? Ştiu că la prima vedere acest cuvânt poate avea pentru noi doar valenţe negative, dar surprinzător este faptul ca ea poate avea  şi beneficii pentru fiinţa umană.  De exemplu: de ce nu foloseşti acest sentiment puternic ca o armă pentru a te dezvolta pe tine însuţi? De ce să nu faci trecerea aceasta  de la defensiv la ofensiv pentru a prospera? Recapătă-ţi controlul emoţional şi lasă frica sa devină stimulentul pe care îl foloseşti pentru a depăşi provocările.  Gândeşte-te la câte sentimente nu s-au dezvăluit din cauza fricii, câte poveşti de dragoste nu s-au scris din cauza acestui sentiment şi câte gânduri nu s-au împărtăşit… Da, i-aș răspunde, frica are mai multă imaginație decât curajul, cred că Nicolae Iorga a scris așa.

   Și pe domnișoara care mi-a trimis „mesajul” următor o știu bine și o cred! Ne este frică de ceea ce am putea deveni dacă ne-am lăsa conduşi de propriile principii şi concepții, pentru că în acest fel, am reuşi să devenim noi, fără vreo influenţă din exterior. Dar refuzăm să ne cunoaştem sinele, în speranţa că nu vom mai fi nevoiţi să apelăm la, probabil, cel mai important judecător, propria conştiinţă. Deşi ar trebui să fie constructivă, frica ne-a afectat de-a lungul timpului, făcând din noi obiecte temătoare de o realitate care, poate, nu ar trebui să fie la fel de înfricoşătoare precum pare. Frica devine astfel unul dintre cei mai mari duşmani ai omului. Suntem bolnavi de frică, atât psihic, cât şi fizic. Suntem stresaţi, anxioşi, iar aceste lucruri ne afectează viaţa de zi cu zi. Suntem nehotărâţi şi mereu în căutare de ceva nou, dar preferăm să rămânem încredinţaţi unei realităţi în care poate ne simţim confortabil.

   Iată și un îndemn de „clasa a XII-a”, din mijloc de pandemie… Țineți minte: prejudecățile sunt mai mult decât niște cuvinte. Putem face mult rău prin intermediul lor, fără să conștientizăm, iar unele lucruri nu se mai pot repara, iar mai târziu, vom regreta amarnic fiecare lucru spus și negândit.

   O părere metodică, serioasă… Frica are doua sisteme de referință: luptă sau fugi! În cazul în care o stare de frică ne afectează, avem doua soluții,  să fugim de ceea ce ne face rău, sau să luptăm contra acelui lucru pentru ca frica să dispară definitiv.

   Un final, azi, nu poate să vină din altă parte, adică tot de la frumoșii mei foști elevi, promoția 2020, Carabella și ea tot fostă a mea… Da, tu, cel ce citești aceste gânduri… Recunoaște că te-ai confruntat cu frica de a fi tu însuți cel puțin odată în viață… Motivul? Foarte simplu! Într-o societate ce promovează prototipuri iluzorii, oamenii se confruntă cu ideea de perfecțiune, încercând din răsputeri să se încadreze  într-un tipar anume pentru a nu fi criticați sau marginalizați, însă în loc să devenim ceea ce nu suntem, nu ar fi mai bine să ne îndreptăm spre propriul eu, fără să mai „aplecam urechea” asupra răutăților din jur? Sa fii diferit nu numai că este un lucru indicat, ci îți oferă și libertatea de a-ți exprima și împărtăși neîngrădit gândurile și experiențele.

   Înțelegeți? Asta e frica la sfârșit de liceu, în stare de urgență…

 

P.S. Și, ca să mai vedeți cum e cu viața, abia am terminat ora mea virtuală, despre frică. Am fost lovit în plin de frica de prostie, de incultură, de analfabeți… Nu, n-am dat de niște liberali, de pildă domnul de la interne sau doamna profesoară de română de… unde știți dumneavoastră că este, am dat, din greșeală, peste o înregistrare de la conferința de presă a domnului Marcel… Ciolacu, vreau să zic… Ia, de luați…

1. Băncile vor hotărî cine va primi și cine nu va… vor primi acest credit…
2. Am hotărât o serie de întrebări către ministrul agriculturii care dorim să ne răspundă public…
3. (Întrebat când vor fi invitați miniștrii la „Ora Guvernului” în Parlament) Să vedem întâi respectul… Am văzut respectul: „Parlamentul nu există, nu funcționează”…
4. După nenumăratele bâlbe care le-am văzut cu toții…
5. Președintele României presupun că o să iasă după 15 mai și o să ne comunice și noi…
6. Nivelul de trai, cred că toată lumea este de acord, a devenit mult mai ridicat și pentru noi și pentru pensionari. Ce se întâmplă într-un stat când economia nu funcționează și nici consumul? De aceea, domnul Cîțu trebuie să plece din acest guvern, altfel vom merge din rău în mai rău…
7. Ratingul de țară nu se discută despre ce s-a întâmplat în trecut, se discută despre ce se întâmplă în perspectivă…”

   Gata, ajunge, îmi vine doar să strig: băăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă!