Dă-ne nouă, Doamne, puterea sufletească de a traversa pustiul moral ce a cuprins ţara noastră şi iartă-ne nouă naivitatea de care dăm dovadă o dată la patru ani şi blagosloveşte-ne cu forţa necesară de a ierta la rându-ne lichelismul clientelei politice, care a transformat sfinţitul nostru pământ, sfinţit de amintirea eroilor neamului ce au murit în Decembrie, în paradisul celor ce-şi râd de lege, căci Revoluţia a scos la suprafaţă toate scursurile ce nu ţin cont de învăţăturile morale ale Sfintei Scripturi, la care închid ochii chiar şi unii dintre cei ce ar trebui să te slujească, Doamne.
Deşi ni s-a spus că acest pământ a fost binecuvântat, în primii zece ani de după ‘89, noul val de politicieni au creat conştient un vid de legislaţie ce le-a permis cadrelor de partid din eşaloanele doi şi trei să pună mâna pe putere. Odată ajunse în vârful ierarhiei sociale, au favorizat ilegalităţi peste ilegalităţi. Noii îmbogăţiţi peste noapte s-au bucurat, dar de scurtă durată a fost veselia lor, deoarece politicienii stăteau la pândă, aşteptând momentul potrivit să trimită controalele.
Astfel, strânşi cu uşa iadului bugetarilor, cei lacomi de arginţi au fost nevoiţi să doneze bani la partidele politice, nu doar în campanii electorale, dar şi celor ce stăteau pe grumazul lor cu mulţimea de controale. Dacă se opuneau, ajungeau în „beciul domnesc”, beneficiind gratuit de popularizare prin mass-media, ca naivii să creadă în aparenţa de dreptate. Şi astfel, românii au fost împărţiţi în cei mulţi şi săraci ocrotiţi de Dumnezeu chiar şi când nu se rugau la El, în cei puţini, bogaţi şi vicleni, iertaţi pe pământ, dar nu şi-n Ziua Judecăţii de Apoi şi în politicieni, copiii de suflet ai necuratului, foarte puţini, dar mai nocivi decât lăcustele.
Acum, pentru a-şi păstra puterea, chiar şi prin rotaţie, o dată la patru ani, ca să nu fie deranjaţi, nici de cei din Răsărit, nici de cei din Apus, au ascultat, întâi, de cel şcolit la uşile Kremlinului, apoi, de cei deformaţi prin culisele Occidentului. Indiferent că la putere au fost cei de stânga sau cei de dreapta, poporul celor săraci cu duhul a fluierat mereu a pagubă, naiv căutând alinarea la preoţii care, părinteşte, îi sfătuiau cu cine să voteze, după ce, unii dintre ei, au cântărit în talgerul lăcomiei promisiunile politicienilor, fideli neiubitori de oameni simpli. Acum, ţara drepţilor şi vitejilor voievozi a ajuns o ruină, mai rău ca pe vremea fanarioţilor. Politicienii, preocupaţi doar de soarta lor şi a clientelei lor politice i-au vândut şi sărăcit pe români, obligând pe unii dintre ei să plece în lumea largă, luând cu ei singura averea pe care o puteau trece peste graniţă: dorul de locul unde s-au născut, nu prin voinţa politicienilor, ci a lui Dumnezeu.
ALEXANDRU RÎBINSCHI este absolvent al Facultăţii de limbi şi literaturi străine, Universitatea Bucureşti, scriitor de proză s.f. și este jurnalist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
