KEKKONEN (se citește Checoinen)
Constantin Diplan a fost imaginea tipică a băiatului de cartier. Băiatul cumsecade. Dacă te obișnuiai cu el, erai un om pierdut. Pentru că deveneai dependent. Îți lipsea. Ți-era dor. Era lipicios, sincer și de treabă. Aducea pe scenă și pe ecran o naturalețe senină. Pur și simplu îți făcea bine să-l vezi. Pe scenă, la cinema, pe stradă, la o șuetă. A fost coleg de promoție cu Marin Moraru și Gheorghe Dinică și au rămas prieteni de nedespărțit până la moarte. Multe vacanțe și le-au făcut împreună. A făcut zeci de filme, dar pentru mine rămâne de neuitat în „Cursa” lui Mircea Danieliuc, într-o tripletă de aur, alături de Tora Vasilescu și Mircea Albulescu. Avea gură mare, îi ura pe comuniști, iar bancurile cu Ceaușescu l-au făcut să piardă multe turnee „afară” pentru că periodic nu primea viză pe pașaport. În teatru și în cinematografie, ca peste tot de altfel, au fost mulți turnători. Tehnica lor era pe cât de simplă, pe atât de mizerabilă. Te luau în brațe, te iubeau, se amuzau teribil de bancurile tale, ca apoi să te toarne pur și simplu la ofițerul de securitate care avea teatrul sub observație. De multe ori, directorii teatrului ori personalități cu o anume putere de influență au încercat să-l facă scăpat pe „Dipi” de sub embargoul pricinuit de gura lui mare și zelul delatorilor. Uneori au reușit, alteori nu. La un moment dat, ca metodă de autoprotecție, „Dipi” a început să vorbească cifrat, adică să-i inventeze porecle lui Ceaușescu, despre care avea un milion de bancuri. Poreclele erau care de care mai trăsnite, astfel încât să păcălească „vigilența” microfoanelor ascunse în scrumierele restaurantelor, în abajurul veiozelor din camerele de hotel, în ramele de tablou ori receptoarele telefoanelor.
Nu mai îmi amintesc exact împrejurarea care a făcut ca la un moment dat, la masa noastră să fie împreună cu noi un finlandez. Nu mai știu dacă era amic al familiei Diplan ori prieten cu vreunul dintre ceilalți de la masă. Ceea ce știu e că în acea perioadă „Dipi” îi găsise lui Ceaușescu o poreclă nouă: „Nea Văpaie”. Asta fiindcă în ultima vreme Nea Nicu se aprindea foarte tare în discursurile lui și cam începuse să o ia razna. Finlandezul din Finlanda al cărei președinte se numea pe atunci Urho Kaleva Kekkonen (se pronunță Checoinen) o rupea puțin pe românește, râdea, se amuza, dar avea și el o nelămurire.
-Dipilen – zice el la un moment dat încercând zadarnic să-i pronunțe lui Dipi numele pe de-a-ntregul – ce e asta la voi „vapaie”?
Constantin Diplan a rămas o secundă descumpănit cu mâna încremenită în aer. S-a uitat în dreapta, în stânga, a ridicat de un colț fața de masă și s-a uită dedesubt, apoi a răspuns cu inconfundabila sa voce pe nas care îi amplifica aerul mucalit:
-Uite bătrâne…, cum să-ți explic…, cum e la voi Checoinen, la noi este… Văpainen!
Bineînțeles că ne-am prăbușit cu toții de râs. Spre surprinderea tuturor după 1990, Constantin Diplan a ieșit la pensie, cu toate că era pe atunci încă foarte tânăr.
-Ai înnebunit? Ce te-a apucat? Te-ai uitat în oglindă? Tu ai față de pensionar? – l-a întrebat iritat Gigi Dinică.
-Nu. N-am față… da’ nici nu mai fac față! – i-a răspuns Dipi de parcă ar fi știut ce o să urmeze.
Așa că a lăsat Cotroceniul, cartierul lui drag, băieții de șpriț, poker și table, șueta care îi pria de minune și a emigrat tocmai la capătul celălalt al lumii, în Statele Unite. După niște ani, l-am întâlnit într-o vară, la Cheia.
-Ce faci Dipi? Unde locuiești acum?
-În județul Maryland bătrâne, mi-a răspuns de parcă ne-am fi despărțit ieri.
Acolo departe, în județul mai sus menționat, Constantin Diplan a împlinit anul trecut 85 de ani! Vă vine să credeți? Nimeni nu și-a închipuit vreodată că bucureșteanul Dipi, autentică întruchipare a caragealianului dom’Mitică, va putea pleca vreodată atât de departe și atât de definitiv. Nu și din sufletul meu.
(din volumul II al „Amintirilor – Ce mult v-am iubit”, aflat în lucru)
Răzvan Gabriel IONESCU este un foarte cunoscut actor, scriitor, Phd Theatrology, Phd Theology, a studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L.Caragiale și la Facultatea de Teologie Ortodoxă Iustinian Patriarhul și este membru al Uniunii Scriitorilor; unele texte sunt preluate de pe pagina de facebook a autorului…
Facebook
WhatsApp
TikTok
