DILEME – Aura Ciobotaru – Vremuri

Ne aflăm astăzi, mai exact într-una din zilele de aprilie ale lui 2021. Am ales să spun aici câteva cuvinte despre utilitarism. Pe scurt, utilitarismul este un concept formulat de către filosofii Bentham și Mill, numind ca bune acele acțiuni care produc cât mai multă fericire și pentru un număr cât mai mare de oameni, iar acest principiu îl putem extinde la întreaga societate. Derivând din această idee, care de altfel reprezintă și unul dintre conceptele de baza ale doctrinei liberaliste, ceea ce îmi propun aici este să vorbesc, azi, despre utilitarism.

   Utilitate, în sens larg, adică într-un domeniu sau segment al vieții sociale, înseamnă folos practic sau eficiență în urma unor acțiuni întreprinse sau a unor măsuri, pentru beneficiarii direcți ai acestora. Sau, în orice caz, pentru beneficiarii reali… Ceea ce este util este, de altfel, ceea ce suntem „obligați” să facem, de către „unii” care dau directivele. Noi trebuie doar să ascultăm.

   Acest soi de obediență este însă în opoziție cu libertatea individuală. Sartre vorbea despre această libertate, la care suntem chiar „condamnați”. Libertatea constă în aceea că putem alege. Suntem acele ființe care facem alegeri, în fiecare moment și chiar faptul de a nu alege e tot o alegere…

   Nietzsche, despre „supraom”, făcea referire la un nou tip de om și anume omul înzestrat cu „voința de putere”, adică „voința de viață”, deci de afirmare a vieții, afirmarea sinelui, curajul de a își recunoaște și asuma propriile acțiuni și alegeri…

   Revenind, avem acum în minte conturat un alt tipar decât cel al omului de dinainte, anume, un om care, de această dată, acționează și știe a se face văzut și ascultat. Este însă o diferență foarte mare între a vorbi despre indivizi și a vorbi despre grupuri de indivizi? Desigur, în cel de-al doilea caz, vorbim despre societate.

   Am să revin însă asupra utilității, cu problema pe care o vizam, mai explicit formulată. Dacă în urma unor fapte concrete, măsurile luate „în numele utilității”, într-un domeniu social, se dovedesc absolut ineficiente pentru beneficiarii direcți, atunci înseamnă că directivele care au fost date nu mai au sustenabilitate. Putem identifica aici două tipologii de oameni, unii care preiau direct aceste dispoziții, iar alții care le prelucrează. Unii numiți și „oameni ai trecutului”, și mă gândesc aici la comunism, preiau acele directive și atât.

   Gândindu-mă la „dilema troleului”, tot cu referire la utilitarism, îmi imaginez o linie, linia 1, cea directă, pe care sunt așezați foarte mulți oameni, ocupați cu aplicarea directivelor. A acelor directive date de către cei care conduc troleul… Pe linia 2 ar trebui sa fie cei care se opun directivelor, probabil într-un număr mai mic, conform estimărilor. Pe linia 2 ar trebui să fie și cei care se așteaptă și conducătorul, dar și cei de pe linia 1…

   Prima concluzie: troleul va devia pe linia 2, cu un număr mai mic de oameni, în timp ce oamenii rămași pe linia 1 aplică directivele consecvent și așteptând recompensa. O altă concluzie, ce mi se pare mai reală, este că pe linia 2 nu e nimeni, fiindcă până aici există o singură categorie de oameni, cei care susțin impersonalul troleu, prin acțiuni pro sau non-acțiuni contra, într-un mod la fel de impersonal.

   Și mai este o categorie de oameni, pe o linie necirculată, sunt acei oameni care își îndeplinesc sarcinile individuale pe care le au, de zi cu zi, aceleași, precum Sisif, putem spune, fără a aștepta vreo recompensă, sunt cei cărora le mai pasă de umanitate și care, la nivel individual, încă încearcă sa ofere ceva din ceea ce au sau pot. Sunt oamenii autentici, fideli lor înșiși, liberi. Despre ei se mai pot spune multe. Unii îi mai numesc și înțelepți. Sau mulți pot sa îi considere chiar prilej de râs.

   Concluzia finală este că totul poate fi calculat, în ce privește alocarea resurselor, totul poate fi în avantajul unora sau dezavantajul altora. Un rezultat final, totuși, nu există. Poate fiindcă cei de pe linia 3 nu pot să intre în ecuația care ar trebui sa ofere răspunsul final la „problema omenirii” și să ducă astfel la „cea mai bună decizie”. Iar lucrul acesta se întâmplă pentru simplul motiv că există și ceva ce nu se poate cuantifica. Având în vedere toți acești „factori”, butonul troleului nu poate fi pornit.

AURA  CIOBOTARU  este absolventă de filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…   

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro