DILEME – Aura CIOBOTARU – Suntem suma actelor noastre arbitrare? (2)

   Suntem suma alegerilor pe care le facem? Suntem suma actelor noastre, atât cele conștiente cât și acelea inconștiente? Suntem suma experiențelor noastre? Câteva fraze celebre spun că: Omul este suma acțiunilor lui, a ceea ce a făcut, a ceea ce poate face. Suntem suma povestirilor pe care le întâlnim și pe care suntem dispuși să le ascultăm. Suntem ce gândim și nu ceea ce spunem, ceea ce facem, și nu ce visăm, ceea ce am făcut și nu ceea ce am fi vrut să facem. Activitățile pe care le facem arată cine suntem cu adevărat, mai mult decât abilitățile pe care le avem. Suntem suma amintirilor la care nu renunțăm, suntem suma sufletelor pe care le-am ajutat să zâmbească.

   Pentru a formula un răspuns cu privire la cine suntem și ce relevă comportamentele și acțiunile noastre despre noi, am avut în vedere, de la începutul temei, aspectul motivațional, implicat atunci când acționăm. Pe de altă parte, se află aspectul intențional, faptul că ne orientăm, când acționăm în diferite feluri și cazuri, înspre ceva ce avem în vedere și vrem să realizăm sau să ajungem undeva.

   Nivelul sau gradul de realizare la care ne aflăm atunci când acționăm, mai departe, privește eul, implicând componenta socială, cât și pe aceea relațională. De fapt, suntem implicați, când facem orice lucru și activitate, atât în sens individual sau personal, cât și sub aspect social. Dacă încercăm să ne orientăm înspre un singur plan, îl pierdem din vedere pe celălalt. Acționăm, așadar, în plan conștient, ca eu și ca sine.

   Dacă luăm ca reper situația unor oameni care au ajuns la nivelul de realizare, atât ca eu și ca sine, atât privind componenta personală, cât și pe aceea socială, cum putem să privim lucrurile? Vorbim despre o persoană care știe exact ce vrea, ce are, cât valorează, și care se comportă, probabil, într-un mod constant. Ce putem observa, însă, este cât anume și ce anume e dispus să dea, în situațiile în care se află și în care relaționează cu ceilalți, cineva care se află pe o astfel de treaptă în care comportamentul lui este constant.

   Înainte de a răspunde, mă voi raporta și la atitudinea celui care practică filosofia, adică modul în care trăiește viața omul ce își dorește înțelepciunea. Putem spune că și acesta se află la un nivel asemănător de conștiință, cât și un nivel de autorealizare, cu cel descris mai sus, ca și omul orientat practic.

   Pot fi valorile celor doi diferite între ele? Nu consider că diferența valorică este una foarte mare. Chiar dacă fiecare își desfășoară viața în arii diferite, ce implică perspective diferite, cred că, dacă avem în vedere nivelul de realizare, fiecare dintre ei practică, în moduri, poate, diferite: generozitatea, dăruirea, empatia, înțelegerea. Dacă generalizăm acum pentru toți oamenii, ar trebui să rezulte că ne deosebește între noi nivelul de autorealizare. În funcție de acest nivel, noi manifestăm, în diferite moduri și grade, fiecare dintre acele lucruri enumerate mai sus.

   Asadar, suntem, în egală măsură cu ceea ce exprimăm în exterior și în mod autentic, ceea ce poate însemna: ce am oferit cui a avut nevoie, precum și cât timp am dedicat și dăruit pentru a fi, pentru cei care au fost în jurul nostru și au trecut prin viața noastră sau pe lângă noi, adesea poate fără să știm aceasta. Suntem și ce am transmis și lăsat celorlalți.

Aura CIOBOTARU  este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…