DILEME – Aura CIOBOTARU – Mai sunt, azi, lucrurile simple?

   În comunicarea dintre noi, în încercarea de a da și a avea o interpretare totalizatoare cu privire la lume, la diferite lucruri pe care le întâmpinăm, mai există moduri simple de expresie? Mai este spontaneitate, mai e autenticitate? Mai există lucruri simple, ce nu au drept cauză alte lucruri și nu sunt în înlănțuire cu alte lucruri, dintr-un ansamblu de circumstanțe?

   Înțelegem câte ceva despre cauzele actelor noastre, în diferite contexte, și motivațiile lor, dar poate nu și cu privire la cele pe care le putem regăsi în noi. Știm ce să nu facem, când respectăm reguli, dar de aici nu am învățat și ce să facem. Am învățat ce să spunem și când trebuie să tăcem, dar nu și ce putem face mai mult și când e nevoie să facem.

   Când am învățat să nu mai judecăm ce e greșit, știm și să începem să facem ce e corect? Am înțeles despre posibilitățile și limitele a ce putem să promitem și să facem, a ce avem dreptul și ni se cuvine și ce e just? Am pus limite în ce privește ceea ce e permis și nu e într-o anumită privință, prin reguli și aplicări ale regulilor? Totuși, în diferite sfere din viața noastră vrem să ne simțim liberi și vrem, mai ales, să ne simțim bine cu noi. Se mai poate acest lucru? Ce persoane suntem, când suntem cu ceilalți, în diferite circumstanțe și ce persoane suntem când ei nu se află în jurul nostru? Cum am putea și cum ar trebui să fim mereu într-un echilibru? Cum atribuim semnificații actelor noastre, în relațiile cu ceilalți, și cum suntem siguri că ele semnifică la fel? Cât de deschiși ne permitem și permitem să fim? Cât ar trebui să avem grijă la modul cum o să ne facem înțeleși și de ceilalți și cât putem să fim siguri că o să reușim să transmitem semnificația inițială, intenționată? Cât de deschiși ar trebui să fim? Ce e curajul?

   Există, poate, perioade pe care le întâmpinăm, în al căror decurs nu mai știm cum să ne exprimăm și să ne facem înțelese intențiile reale și să le dăm expresie și desfășurare. Să faci o alegere e complicat, să riști e complicat, să rezolvi o problemă e complicat sau și mai complicat e să formulezi una. Multe filosofii de viață susțin simplitatea și a practica o viață simplă. Sunt oameni care se dedică sferei spirituale, dar și acolo trebuie respectate reguli și limite care nu pot fi încălcate sau trecute. Există și acolo confruntarea cu limitele trasate și ceea ce e în afara lor. Există imperativul de a acționa corect, dar aceasta aduce si pericolul de a nu trece în afară de limită.

   Ce e o limită? Există limite implicate de o credință, de un tip de convingere sau de o practică. Există limite de expresie și când știm să folosim moduri de expresie potrivite, în situații potrivite. Limitele, de asemenea, sunt necesare și indicate din anumite motive. Mai există în noi creativitate, dorința de mai mult, de a experimenta ce e nou și există și limitări. Curajul înseamnă atunci când știm și putem să facem ceva de la capăt, dar și când să ne oprim, atunci când nu mai este cazul să facem în felul acela. Curajul înseamnă să ne ducem acțiunile la bun sfârșit, urmându-ne crezul propriu, fără a ne abate de la drum și curajul e să tragem linie la finalul oricărui proces la care luăm parte și să vedem rezultatul – pentru a aprecia corect unde ne aflăm, ce am făcut sau ce mai avem de făcut.

   În final, este cât de mult ceva seamănă cu ce ai vrut tu să însemne. Și înseamnă cât de mult înseamnă asta pentru tine și cât poți aprecia, după ce ai realizat ceva. Mai departe, este să știm să acționăm depășind circumstanțele proprii, dar raportându-ne onest și cu fidelitate la evenimente, atât cele care au fost, cât și cele pe care așteptăm să le întâmpinăm.

Aura CIOBOTARU  este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…