DILEME – Aura Ciobotaru – Lumea, prin oglindă?

   Se întâmplă în unele momente să privim o lume lipsită de sens. Ni se pare că privim ca printr-o oglindă, către ceva încă nedefinit. Ce este lumea dincolo de oglindă? Poate undeva este o lume unde totul e altfel decât aici? Interogațiile noastre, au ca obiect acele sensuri, căutări și profunzimi ce caracterizează natura noastră. 

   Vrem cu toții, deopotrivă, să vedem cu ochi limpezi o realitate care să dea semnificație existenței noastre. Vrem să trecem dincolo de suprafața lucrurilor, dincolo de aceste constrângeri și limitări, către o altfel de lume, după altfel de legi. Suntem în căutarea a ceva care să facă o diferență în viața noastră așa cum o trăim zi de zi, mereu la fel, după aceleași reguli. 

   În realitate, însă, percepția noastră asupra timpului și a spațiului nu e condiționată de alte „legi” exterioare nouă. Având în vedere aceste lucruri, ce ar trebui să cunoaștem despre realitate? Ce avem de făcut noi, ca lumea să aibă mai mult sens?

   În primul rând, există o diferență majoră între realitate și percepția noastră despre realitate, iar noi acționăm pe baza înțelegerii noastre asupra realității. Același lucru este valabil și în ce privește relaționarea cu ceilalți. Iar dorința de cunoaștere și relaționarea cu ceilalți constituie un lucru ce aparține naturii noastre. Cred că scopul nostru principal, pentru care suntem aici, în această lume, e să dăm noi vieții un sens, să ne explorăm pe noi înșine, cu limitele și capacitățile noastre, să ne clarificăm aspectele care sunt importante despre realitatea din jur, cât și în ce privește relațiile cu ceilalți. 

   Societatea în care trăim se caracterizează prin modul de interacțiune între indivizi, pe baza unor simboluri acceptate. Simbolurile doar trimit către semnificație, deci nu dețin un sens prin sine. În general, ceea ce numim societate este un construct, cât și toate conceptele și ideile care au existat de-a lungul timpului și în prezent, în cadrul fiecărei societăți. Deci toate aceste lucruri reprezintă ceva static. Cât timp ne comportăm convențional, sau așteptăm o schimbare din exterior, ignorăm lucrurile semnificative, ne lipsește ideea despre acestea. În acest cadru, nu deținem „controlul” asupra vieții noastre, și acțiunile noastre nu au valoare. Trăim în interiorul unor „practici”, „dictate” din exteriorul sinelui nostru. 

   Cunoașterea este un proces, noi acumulăm cunoștințe. Trecem prin diferite experiențe, pe care le interiorizăm, le integrăm în eul nostru, și prin prisma lor dobândim o înțelegere asupra lumii și a celor din jur. Viața este un exercițiu continuu, prin care lucrăm cu sinele nostru, iar a o trăi cu sens este o artă. Atunci când o dobândim, înseamnă să știm ce este semnificativ pentru noi și ne privește în mod direct. Începem să trăim, să acționăm și să gândim în acord cu sinele nostru și să relaționăm în mod adecvat cu ceilalți. Înseamnă să ne situăm, absolut liberi, în fața unei lumi care așteaptă să capete sens, și să o conturăm noi. 

   Nu pot să dau o „definiție” pentru „lumea dincolo de oglindă” și consider că aceste aspecte rămân de reflectat și de surprins pentru fiecare dintre noi. Ne revine fiecăruia, în mod individual, să descoperim o lume, de această dată, plină de sensuri.

 

AURA  CIOBOTARU  este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…