DILEME – Aura Ciobotaru – Lucruri de azi și de ieri…

   În perioada noastră, raportându-ne din punct de vedere istoric, constatăm un progres semnificativ în ce privește accesul la cantitatea de informație sau dezvoltarea din domeniul tehnologiilor. Știința se îndreaptă către noi orizonturi, totul poate fi privit printr-o altă paradigmă. Se încearcă depășirea unor limite și cadre care validează numai aceleași legi… Apar tot mai multe probleme și în etica aplicată, cu cât aceste domenii se extind și determină mai multe implicații. Universul pare, pentru noi, să își extinde granițele. Însă, acest lucru se petrece undeva din interior. Putem spune, având în vedere aceste fenomene, că „în era informației”, lumea se află tot mai mult „la dispoziția omului”? În mod aparent, progresele realizate azi îi ușurează munca omului, putând obține cu o mare rapiditate rezultatele, acolo unde ne dorim.

   Toate aceste fenomene au însă o complexitate mai mare. Progresul cunoașterii ar trebui să fie corespunzător și cu nivelul și capacitatea noastră de înțelegere, în ansamblu. Ne putem pune întrebarea: „Ce este cu adevărat important pentru noi?” Ce lucruri sunt importante pentru viața noastră?

   În prima parte, adică în acest text, o să mă refer la lucrurile privite din punctul de vedere social. În partea următoare, vreau să ofer o interpretare personală cu privire la aceste lucruri, dar pe un alt nivel. Revenind acum la întrebarea despre lucrurile care sunt importante pentru viața noastră, vreau să clarific mai bine importanța pe care o au faptele sociale, în raport cu acelea personale, în general. Care sunt acele fapte sociale importante, de care ar trebui să se țină cont? Cum putem noi, sau cum ar trebui să acționăm, pentru a face ce este bine, în societate? Consider că într-un stat ar trebui ca individului să îi fie respectate și neîngrădite de către ceilalți, cât și de către stat, drepturile fundamentale: dreptul la viață și sănătate, la respectarea demnității, libertatea de gândire și de exprimare a opiniei, respectarea integrității personale, dreptul de a fi informat corect, de a participa la viața publică, dreptul de a avea acces la o funcție, de a dispune de bunurile proprii după bunul plac, dreptul de a putea fi fericit, de a forma o familie și respectarea drepturilor familiei… printre altele. Pentru aceasta ar trebui ca statul să funcționeze normal și ca legea să fie respectată de către toți. Legea consfințește drepturile noastre, cu privire la acele lucruri importante pe care le-am menționat.

   Societatea, cu tot aparatul și instituțiile ei, și toate fenomenele ce au loc, reflectă oare o imagine din care transpare fericirea și libertatea acelor oameni? Ceea ce ne-am dori toți să vedem poate apărea numai dacă fiecare segment social realizează, în mod sistematic, fiecare dintre acele câteva lucruri care îi revin. Există o multitudine de cuvinte ce sunt folosite și cu diferite sensuri ale lor, pentru a face referire la lucruri din viața socială, însă foarte multe dintre acestea sunt nefolositoare, nepractice, încurcate sau fără sens… Acestea duc la confuzii, erori, comise in mod uneori neintenționat sau, in alte cazuri, in mod intenționat. Acest fapt este un motiv pentru care cel mai adesea nu se ajunge la niște rezultate. Cel mult, acest fapt „folosește” pentru a vorbi despre tot felul de lucruri și probleme și cu tot felul de sensuri, atunci când simțim nevoia să ne exprimăm, să purtăm discuții cu ceilalți, să ne apărăm un punct de vedere sau altul, să criticăm sau să acuzăm.

   Pentru a putea avea o imagine de ansamblu despre cum poate să funcționeze normal o societate, cât și pentru a înțelege de ce multe lucruri din societatea aceasta nu se întâmplă cum ar trebui, putem apela și la câteva cunoștințe din istorie. Găsim în studiile și monografiile unor mari istorici cunoștințe sistematice despre organizarea societății și despre relațiile între diferite fenomene sau evenimente. O constatare generală cu privire la termenii folosiți este că sensul acestora precizează funcția pe care o au și „trimite” către aceasta. Putem să luăm în considerare importanța ce era dată faptelor sociale sau personale, cât și importanța acordată semnificației unui lucru sau a funcției pe care o are de îndeplinit cineva. Întocmirea unui act, un atestat sau document în general reprezentau sarcini foarte serioase. Putem să reținem că termenul „document” avea și semnificația de dovadă, prin care se atestă un fapt sau se conferă și se recunoaște un drept sau obligație. Un „act” întocmit conținea implicit și ideea de încredințare a persoanei pentru care a fost întocmit acesta.   

   Relaționarea indivizilor în cadrul instituțiilor poate fi descrisă la un mod general. Un individ se prezintă, cu un caz personal, în fața altor indivizi care lucrează în instituție, iar, în special, în fața celui care se ocupă cu cazul lui. Relația se bazează pe respect, care e reciproc și egal de ambele părți, și credibilitate din partea fiecăruia. Cel care se prezintă a venit la o persoană ce are o calificare. La rândul lui, acesta îl întâmpina pe cel care îi predă cazul. În ce privește rezolvarea cazului, implicarea este egală din ambele părți, fiecăruia revenindu-i partea lui de treabă. Evenimentul trebuie să fie descris cu date precise și fapte concrete. Dacă evenimentul face parte din viața particulară sau de familie, e cu atât mai important felul în care a fost înțeles acesta, pentru a oferi o clarificare. 

   Un lucru de reținut e că o persoană nu are o funcție ca să dispună de ea, ci ca să o îndeplinească, realizând atribuțiile pe care le are la momentul respectiv. Nu se pune problema că rezolvarea cazului depinde de celălalt, de statutul lui, de gradul, de înălțimea funcției pe care o ocupă, de puterea personală și bunul plac. Ci se ocupă cu o funcție pentru că e competent. Când un individ se prezintă cu o situație personală, autoritatea ori instituția are obligația de a trata situația la care face referire, cu o importanță maximă, având prioritate în raport cu orice alte lucruri, fapte, fenomene și evenimente din societate. 

   Referitor la cum stau lucrurile acestea azi, consider că nu există politică, fără credibilitate. Concluziile ce pot fi deprinse din istoria societății ar putea să dea o nouă direcție in teoria politică.

 

AURA  CIOBOTARU  este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…