DILEME – Aura CIOBOTARU – Există o lume a tuturor posibilităților la fel pentru fiecare?

   Și poate exista o astfel de lume? Prin lume, putem înțelege și un mod de raportare la ceilalți, care e implicat și are ceva comun pentru fiecare. Sau putem înțelege o lume ca spațiu unde au loc relațiile cu ceilalți, de diferite tipuri, și spațiul dintre noi și ceilalți. De asemenea, e implicat aici și spațiul propriu al fiecăruia, individual. Încheiem și realizăm acorduri și înțelegeri și ne aflăm în diferite tipuri de relații cu ceilalți, din diferite roluri. Fiecare avem propria percepție, pe de altă parte, despre lume, și propriile experiențe și stări pe care le experimentăm la un moment dat. Am putea spune că ele se manifestă în moduri diferite pentru fiecare, la momente diferite și în contexte diferite și prin raport cu așteptările și scopurile fiecăruia.

   Și atunci, pe ce ne bazăm când facem înțelegeri cu ceilalți? Cum putem ajunge într-o stare de cooperare cu ei și să interacționăm în scop și în sens pozitiv? Aceasta se poate realiza, dacă fiecare avem propria imagine și orientare cu privire la lume? Suntem fiecare propria imagine pe care o aducem despre noi și despre lume? Și atunci, cum este posibilă o lume împreună cu ceilalți? E, această lume, posibilă? Acțiunile noastre, cele în comun cu ale celorlalți, în interacțiunile cu ei, au un obiect real sau doar unul presupus? Există o referință unică și un punct de reper comun? Și ce face, oricum, posibile aceste acorduri, aceste înțelegeri ce au loc între noi și ceilalți? Care e rolul lor? Este el, oare, unul doar pragmatic, oferind doar un cadru formal? Sau există ceva concret, ce noi toți avem în vedere, și aceasta în cadrul a diferite situații și aranjamente de stări de lucruri? Putem să avem în vedere, în comun cu ceilalți, aceleași lucruri, în aceeași modalitate a lor? Care e rolul relației dintre noi și ceilalți? Dacă toate relațiile dintre noi și ceilalți ar avea loc doar la nivel formal, fără componenta factuală, care ar rămâne sensul lumii în care participăm, cu ei? Lumea ar putea fi, în acest caz presupus, una simplă și pentru fiecare în alt fel decât pentru ceilalți? Dar ar avea sens? Probabil că nu ar avea. Probabil că un astfel de concept și scenariul de mai sus e imposibil, sau cel puțin, ininteligibil, pentru noi ca ființe umane.

   Atunci, lumea devine un „loc” complex. Prin interacțiunile cu ceilalți, fiecare influențează rezultatul final sau rezultatele diferitelor tipuri de „înțelegeri”. De ce anume depinde acest fapt, de a influența rezultatul, sau a-l face în favoarea sa, pentru fiecare? Ar putea fi însă, acest rezultat, unul favorabil, pentru fiecare? Consider că da, dacă privim lumea alături de ceilalți, fie prin cooperare, fie prin competiție. Șansele sunt necesare, ca jocul să poată fi jucat și realizat. Ele poate că nu sunt egale, dar nici neșansele. Poate, între întâmplare și posibilități pe care le avem fiecare, acest „joc”, indiferent de rezultat, face, prin aceasta, să aibă sens. Chiar dacă ar exista inegalități nedrepte, nu ar însemna că lucrurile pe care le urmărim ar avea mai puțină valoare și sens, pentru unii decât pentru alții. Sensul și valoarea, cred, sunt date prin acest proces și modul cum îl parcurgem, de a ne baza pe reguli în mod just, proporțional cu scopurile pe care ni le propunem. În caz contrar, dacă eliminăm regulile, din joc, sensul s-ar pierde.

   În final, cred că cel care are mai multe posibilități e și cel care lasă mai multe posibilități și altora. Astfel, putem lăsa posibilități, putem să vedem posibilități, să creăm posibilități și să dăm șansa și altora să le realizeze, în același mod al lumii, împreună.

Aura CIOBOTARU  este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…