DILEME – Aura Ciobotaru – Există, cu adevărat, un sens unitar al tuturor lucrurilor? (2)

   Dacă în prima parte am accentuat elementele despre libertate, îmi propun ca aici să mă opresc și peste celălalt aspect pe care l-am precizat, și anume puterea. Scopul este și aici tot acela de a ajunge la sensul originar al conceptului de putere, cât și a oferi unele răspunsuri la întrebările principale care au gravitat in jurul acestui subiect. La o primă vedere, dacă libertatea, cu sensul ei principal, cu aspecte la care am făcut referire, ne arată o fațetă a realității, atunci puterea apare ca fiind inversul ei. Sau negativul acesteia? Continuând punctul acesta de vedere, vom spune atunci că puterea, cu aspectele principale pe care le aduce, creează o opunere față de libertate. Cele două, în momentul de față, unde ne aflăm noi acum, sunt, aparent, în raporturi de opoziție. Lucrurile, în fapt, nu stau așa prin natura lor, ceea ce voi evidenția și aici, cu referire la termenul de putere.

   Mai întâi, mutând accentul de la aspectul libertății asupra conceptului de putere, înseamnă, oarecum, și să privim dintr-un alt unghi toate lucrurile de dinainte. Privind din punct de vedere mai larg, putem să reamintim și în acest caz distanțarea între sensul inițial și principal al conceptelor, și apoi aceleași concepte în alte momente, la diferite distanțe, cu alte sensuri, ajungând până la momentul acesta prezent. Așadar, voi încerca să reprezint, pâna la final, tabloul ce redă, în modul cel mai fidel, realitatea. 

   Din cele mai vechi timpuri, cum probabil cunoaștem, o preocupare a oamenilor a fost să practice anumite jocuri, folosind diferite simboluri, de la zaruri, cărți de joc în diferite reprezentări, anumite tăblițe și înscrisuri. Unii au practicat acele jocuri din dorința și plăcerea pentru putere, alții pentru plăcerea de a juca, în scop poate recreativ, ori spre a-și exprima creativitatea, sau alții pentru a-și exersa abilitătile, pentru a obtine performanțe si recompense. În toate aceste cazuri, scopul, același pentru fiecare, era câștigarea jocului. 

   Consider, de asemenea, un lucru important de remarcat, că toate jocurile imaginate și create au avut inițial ca sens principal ideea de a descoperi și a dezvălui ceva, de a arunca o lumină asupra elementului întamplare, cât și a aceluia de necesitate, aducând un alt element, anume ideea de posibilitate. Un aspect al acesteia este cel de întâmplare fericită, noroc, șansă. Este ideea în jurul căreia s-au centrat toate aceste jocuri, privite atât în sens personal, cât și, în unele tipuri de joc, sub aspect social. Putem privi tot aici aspectul șansei, al reușitei personale, în opoziție cu ideea de fatalitate și aceea de destin implacabil, accentuând posibilitatea, opunând-o necesității.

   Nu ne traim viața sub semnul întâmplării, iar, pe de altă parte, nici nu ne aflăm sub imperiul necesității, ca lege după care toate lucrurile se desfășoară… Ce semnifică, pentru noi, în fapt, ideea de joc și ce semnificații îi atribuim în diferite contexte, particulare, sociale, politice, în general, și în ce măsură acestea reflectă realitatea? Pentru că am subliniat importanța sensului real al termenilor pe care îi folosim, spre deosebire de alte sensuri atribuite, o să fac și precizarea că Wittgenstein, filosof preocupat de limbaj și context de vorbire, considera că prin analiza limbajului ne putem clarifica și propriile gânduri sau opinii pe care vrem să le susținem. În același context, filosoful mai exprimă ideea că limitele logicii noastre și implicit ale limbajului nostru reprezintă, în același timp, și limitele lumii noastre…

   Revenind la tema puterii, care este reprezentarea pe care o avem despre aceasta și care este poziția practică pe care o avem sau o adoptăm, atunci când întâmpinăm situații reale care privesc propria putere sau pe a celorlalți? Cum abordăm, în realitate, aceste lucruri, si cum ne susținem poziția, cum ne exprimăm și manifestăm propria putere? Cum ne poziționăm și față de ceilalți, când ne aflăm cu ei în anumite raporturi de putere?

   O să formulez câteva exemple, pentru a denota înțelesul conceptului de putere, în diferite contexte. Scopul este de a găsi reprezentarea cea mai fidelă a conceptului, în privința aspectului transpunerii ideii în act. Pentru a sublinia un prim înteles al termenului de putere, pe care îl consider, cumva, și cel mai apropiat de existența noastră,  propun să ne gândim la un moment din viață în care ne-am confruntat cu acel gen de situație făra ieșire, când în acel moment nu întrevedeam nicio posibilitate. Este atunci când noi ne-am confruntat, în mod direct, cu limita puterii proprii. Este posibil, uneori, să experimentăm sentimentul acela al neputinței proprii în raport cu ceva ce ne depășește, așa cum alteori experimentăm sentimentul reușitei, în raport cu ceva ce noi putem depăși. Iar ambele situații sunt prezente în viața noastră, în realitate…

   Să presupunem că totul se petrece acum și jocul deja a început. Probabil ar fi interesant să știm de unde a început, prin ce mod, însă acum vrem doar să știm unde o să ajungem. Presupunând că totul se întamplă, deci, acum, ce poziție putem să adoptăm? Am putea să ne imaginăm că suntem, deodată, într-un joc care ne ține captivi, sau în care suntem ținuți așa, și nu putem să găsim ieșirea pe baza unor reguli stabilite. Atunci când vedem că nu putem și nu știm să mai înaintăm, spunem, cum ne-am obișnuit, că nu depinde de noi și că nu avem puterea să facem nimic. În realitate, putem să constatăm că noi, de fapt, de la început, nu am fost informați sau nu am avut niște instrucțiuni, încât să putem să parcurgem jocul, sau poate noi am omis acest lucru. Raționamentul greșit pe care îl facem e să asumăm ca necesar că altcineva a creat regulile și el deține controlul și accesul, că acela conduce jocul, din spatele unor legi care nu ne sunt nici ele cunoscute…