Ce e probabil pentru noi să putem cunoaște cu adevărat? Ne aflăm aici, printre multe lucruri întâmplătoare și ne dorim să cunoaștem mai bine ce este lumea aceasta, precum și lucrurile din jur. Vrem să cunoaștem ceva care să rămână constant, în mijlocul acestor lucruri ce se perindă prin jurul nostru, care apar și dispar. Am vrea să privim în față lumea așa cum este ea, ca și când am privi afară printr-o fereastră deschisă larg. Am vrea să o vedem ca pe o imagine a ei reflectată în oglindă, prin ochii noștri. Și am vrea cu toții să găsim un loc unde să ne aflăm deopotrivă cu ceilalți, sub același colț de lume.
Revenind la ceea ce am început, o să mai schițez câteva elemente.
Ce poate fi considerat că reprezintă o situație ambiguă? E vorba de o situație în care lipsesc niște indicii familiare pentru noi, o situație ce conține multe indicii care trebuie luate în considerare sau o situație în care indicii sugerează existența unor structuri diferite, ce trebuie „luate ca atare”, cu momentul apariției lor.
Dar cum este posibil acest lucru, în funcție de contextul precizat la început? Am mai putea constata că, în primul rând, nu este posibil să soluționăm o problemă, dacă datele ei nu sunt clare sau nu sunt deloc…
Un alt factor important este timpul necesar pentru a structura situația ambiguă respectivă. Când timpul real depășește posibilitățile de a te încadra cu toate sarcinile acelea, atunci înseamnă că scopul e cu siguranță altul. Deși de multe ori este un lucru care e pierdut din vedere, pe drumul vieții noastre, dintr-o mulțime de acțiuni posibile, în fiecare moment noi putem să le facem mereu pe cele mai bune, când știm de ce le facem și ne urmăm întotdeauna propriile valori și scopurile ce ne dau sens vieții.
Un alt element important pentru modul de percepere pe care ni-l creăm asupra situației este rolul procesului imaginativ, care e o capacitate superioară a noastră și de care depinde raportarea noastră sau percepția asupra situației. Mai ales că, în realitate, percepția noastră asupra timpului și a spațiului nu e condiționată de alte „legi” exterioare nouă.
Mai este posibil și ca, pentru o perioadă, să putem înainta pe același drum, în situația când vrem să știm ca vrem să fim in povestea aceasta, chiar dacă nu știm ce se va întâmpla.
Aceste reflecții nu se termină aici, iar multe alte gânduri și aspecte o să le continui în partea ce va urma.
Aura CIOBOTARU este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
