DILEME – Aura CIOBOTARU – Cum putem să găsim o ordine – prin timp? (unu)

   Fiecare dintre noi trăiește într-o ordine proprie, ce poate fi diferită de a celorlalți. Totuși, avem nevoie să ne putem întâlni undeva, să comunicăm autentic și să împărtășim un sens comun. Cum putem să găsim o cale potrivită să ne înțelegem și să comunicăm între noi, dacă fiecare are propria ordine interioară? Pentru a putea fi într-o legătură reală cu ceilalți, avem nevoie să redăm și să regăsim o ordine în noi înșine. Ordinea pe care o căutăm nu este ceva ce ni se oferă din afară, ci un drum prin propriul nostru timp.

   Când ne dorim să fie lucrurile în ordine în viața noastră, să fie așa cum e bine pentru noi sau ceilalți, putem începe cu a ne face ordine în lucrurile din timpul petrecut din viața noastră. Există porți sau punți către trecut și evenimente din trecutul nostru personal. Ordinea interioară e dată de felul în care ne-am structurat viața în timpul propriu, amintirile, experiențele, ceea ce am lăsat să continue și ceea ce am încheiat. Dacă reușim să ne înțelegem această structură, putem privi și ordinea din afară cu mai multă claritate și putem comunica cu ceilalți despre ceea ce contează cu adevărat.

   Pentru a găsi ordinea potrivită avem nevoie de un criteriu, iar acest lucru are legătură cu desfășurarea în timp. Nu putem doar construi, cu mintea noastră, niște imagini și secvențe de lucruri care să ne placă, și să ne raportăm la ele când relaționăm cu lumea exterioară și cu ceilalți. Viața noastră nu o să aibă, în acest fel, mai multă ordine. Pentru că nu ar exista acea relație, necesară, de reprezentare între lumea noastră interioară, formată de timp, și ordinea din afară, cea pe care am vrea să o privim la un moment dat. Nu vom găsi acea ordine, cât timp nu ne raportăm la ceva trăit în ordine, din interior, și din timpul personal propriu. O simplă imagine nu poate să poarte semnificația de care ar fi nevoie, indiferent de cât de bine ar fi reprezentată, și cât de fidel în raport cu ceea ce este în exterior. E nevoie de o relație reală între lumea interioară, construită în timp, și ordinea exterioară pe care am vrea să o contemplăm.

    Când ne oprim asupra unei imagini din timpul nostru petrecut, încercăm să ajungem la ceva „al nostru”, când celelalte condiții ar fi rămas neschimbate? Ce înseamnă că celelalte condiții s-au schimbat? Înseamnă că ceva, în mod fundamental, s-a schimbat? Ce sunt niște „condiții”? Sunt niște posibilități de stări de lucruri, de diferite tipuri. De ce anume depind acestea, dar și, cum se realizează ele? Condițiile nu par să fie, până aici, legate doar de exterior. Ele semnifică doar ceva ce e necesar și au rolul acesta, ca să confere o semnificație, dar pe care nu o dau ele, ci o fac posibilă. Astfel, ele fac posibil să se reunească niște lucruri pentru a avea semnificația potrivită cu trăirea noastră, a unui eveniment în care ne aflăm implicați.

   Așadar, trăirea nu e urmare a unor lucruri ce vin din exterior și sunt legate într-un anumit fel între ele. Ele nu alcătuiesc un „tablou”, până ce nu redau sau nu sunt într-o relație de reprezentare cu un tablou al nostru pe care îl avem conturat, dinspre interior. Pe acesta, ni-l formăm în timp, iar cadrul lui este însăși durata vieții noastre. Nu ordinea este ireversibilă, ci timpul este astfel. Este timpul pe care l-am trăit, care rămâne așa cum l-am alcătuit, și timpul a ceea ce am lăsat să continue sau să se încheie. Poate că ordinea adevărată începe atunci când ne așezăm experiențele într-o formă clară. Din această claritate se naște libertatea de a fi prezenți și de a comunica, cu rost, în lumea de acum și de a trăi împreună, cu semnificație. Aceasta este legătura dintre ceea ce există, ceea ce suntem și ceea ce are sens. Din această legătură se naște sensul prezent și sensul care poate merge mai departe. Din ea se naște sensul și posibilitatea de a fi în legătură reală cu ceilalți.

Aura CIOBOTARU  este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…