DILEME – Aura CIOBOTARU – Cum percepem și cum suntem?

Cu toții cunoaștem și am auzit exprimări precum că prezentul e tot ceea ce e, tot ce e este acest moment. Sau că totul depinde de alegerea noastră și de percepția noastră. Simțim, poate, uneori că lucrurile ne scapă un pic de sub control, atunci când ce e acum nu seamănă cu ce era conceput inițial pentru mintea noastră, când ni se pare că nu se află în concordanță cu noi.

   Sunt enunțurile de mai sus niște adevăruri generale? Sunt exprimări bazate pe modele de gândire pozitivă, ce pot avea și scopul de a ne încuraja? Sunt oare niște verbe care exprimă o relație dinamică între subiect și realitate?

   Dar ce este timpul? Noi asociem timpul cu evenimentele petrecute într-o anumită succesiune, ce se împart în trecut – prezent – viitor? Ce este realitatea? O ipoteză științifică modernă, dar și care se poate verifica în experiență și se poate argumenta, e aceea că observatorul creează realitatea observată.

   Nu știu dacă, în anumite situații cu care ne confruntăm, cu o încărcătură mai mare, ne putem schimba unghiul de privire asupra acelui lucru. Nu știu dacă detașarea funcționează. Cred, mai degrabă, în continuarea dintre tot și tot, fără a delimita timpul, cu necesitate, în trecut, prezent, viitor. Cred în interconectivitatea a tot cu tot ce e.

   Și mai cred că povestea are sens, chiar dacă ceva din acest moment nu se regăsește așa cum era inițial conceput pentru mintea mea. Pentru că oamenii, din această poveste, sunt tot aici, pentru că eu mă regăsesc în fiecare moment și loc unde am fost, în întâmplările mele. Și mă regăsesc la fel și acum, iar aceasta îmi dă încrederea că am cu ce să merg înainte, cu deschidere, cu recunoștință și apreciere pentru cei din jur.

 

Aura CIOBOTARU  este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…