DILEME – Aura CIOBOTARU – Cum luăm deciziile?

   În momentele noastre și situațiile de viață în care ne găsim sau cum alegem să le trăim, consider că se află, în spatele tuturor deciziilor pe care le luăm, premise întotdeauna bine definite și consistente. Noi ținem cont, când facem anumite afirmații către ceilalți, când ne exprimăm un acord cu ei într-o anumită privință, când realizăm unele acorduri tacite sau explicite sau ne exprimăm intenții și gânduri, ținem cont de lucruri care se asociază cu o anumită imagine sau trăire pe care ne-o dă acea situație sau, altfel spus, semnificația pe care o are pentru noi la un moment dat. Dar răspunsurile noastre pe care le oferim celorlalți, au corespuns întotdeauna cu imaginea corectă despre acea situație? Sau cu descrierea pe care acea persoană a făcut-o despre situație? Sau ce se întâmplă când am luat o decizie pe baza unei imagini despre o situație, dar pe care cineva ne-a creat-o altfel decât așa cum era? De ce ni se pare că ceva e bine să facem?

   Un răspuns poate fi că am luat decizii, cu toții, în diferitele situații, în funcție de scopul nostru principal, cel pentru care suntem aici, chiar și dacă, de multe ori, imaginea noastră despre situație poate nu a corespuns cu situația așa cum era, când poate nu am avut suficiente informații sau ne-am lăsat induși în eroare. O explicație poate fi aceea că ne aflăm într-o lume care pentru noi se aseamănă, cumva, cu una „ideală” și pe care o „conținem” cu mintea noastră. Iar scopul menționat, pentru care noi ne aflăm aici, este, cred, să corelăm lucruri care se petrec aici, cu ceea ce aveam acolo, atunci când trăirile noastre se aflau în corespondență și aliniere cu faptele. Însă aici identificăm lucruri pe care le-am „avut” acolo în mod deplin, în momente și secvențe de timp care ne aduc trăiri din ceea ce am avut „cândva”.

   Am vrut să găsesc un răspuns la întrebarea de ce deciziile noastre, cu privire la noi și la ceilalți, și scopul pe care-l avem în vedere au sens, chiar și atunci când, la un moment dat, putem realiza că ne-am înșelat în diferite privințe? De aici pot să rezulte câteva lucruri importante. Atunci când suntem în față cu scopul unei decizii sau acțiuni, avem și motivele ei.

Întotdeauna, când am luat o decizie, indiferent de care au fost condițiile date, am și eu o parte de implicare, prin felul cum mă raportez la celălalt și importanța pe care consider că o are pentru mine. Dacă pentru mine a fost important ca și celălalt să își realizeze o dorință și m-am implicat pe mine în acest proces, nu înseamnă că dacă el nu mi-a oferit un răspuns firesc așteptat, alegerea mea a fost greșită. Nu înseamnă nici că el a avut, neapărat, intenția să mă inducă în eroare cu privire la un fapt. Înseamnă că eu am dat o importanță faptului respectiv și scopului pentru care am realizat acea acțiune, așa cum l-am privit din momentul meu și timpul meu.

   Întotdeauna o să văd lucrurile din momentul meu și din timpul meu și așa facem fiecare dintre noi. Așadar, nu regretăm că am luat decizia. Întotdeauna va rămâne decizia pe care noi am vrut să o luăm. În spatele deciziilor noastre și a motivelor lor ne aflăm, întotdeauna, tot noi înșine.

 

Aura CIOBOTARU  este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…