DILEME – Aura CIOBOTARU – Cum le arătăm celorlalți că sunt importanți pentru noi?

   În relațiile noastre cu ceilalți, în anumite etape, contexte și momente semnificative din viața noastră, ce anume arată măsura calității relațiilor noastre cu aceștia? Sau, spus în alt fel, ce rămâne, totuși, în mod permanent, important, între noi? Și pentru ce contăm unii pentru ceilalți și în ce fel suntem importanți, unii pentru ceilalți? În ce fel am putea să contăm pentru ceilalți? Și cum anume, până la urmă, putem și reușim să le arătăm și noi, lor, că sunt importanți pentru noi? Prin calitatea intențiilor noastre, din acele momente? Prin profunzimea trăirilor noastre pozitive, pe care le arătăm, în conexiunile cu ei?

   În relația cu ei, ne descoperim pe noi, putem să ne descoperim calitățile și să le valorificăm, și ne dezvoltăm. Sunt, de asemenea, pe parcursul existenței noastre, unele momente de timp în care ne regăsim sau ne descoperim pe noi înșine, prin ceilalți, prin conexiunile cu ei. Ne regăsim și pentru că, alături de ei, descoperim despre noi anumite calități, înzestrări, și rosturile lor. Nu există momente întâmplătoare, nici întâlniri întâmplătoare. Avem un loc și un rol în viețile celorlalți, și invers, raportat la scopurile, intențiile, și modul propriu în care existăm, pe care îl avem fiecare.

   Este ceva ce nu este întâmplător? Poate fi ceva ce este întâmplător? Ne întâlnim cu ceilalți pe aceleași coordonate? Mai departe, putem să realizăm că cineva, la un moment dat, reprezintă pentru noi un îndrumător, un tovarăș, un apropiat, sau poate fi un străin, sau un necunoscut.

   În ce măsură ne realizăm, fiecare, responsabilitățile în relațiile cu ceilalți, când acestea sunt implicate? Putem să găsim persoane cu care să fim în relații potrivite, sau, cu altele, unele nepotrivite. Cum învățăm să ne raportăm și să răspundem potrivit, față de fiecare dintre persoanele și situațiile în fața cărora ne aflăm, în diferite momente de timp?

   Cred că avem de învățat bine acest lucru. Până la urmă, avem de învățat cum să ne purtăm așa cum se cuvine, cu fiecare. Și când învățăm să facem aceste lucruri, un punct de reper poate fi și acesta: cât de mulțumiți ar fi oamenii importanți, de pe parcursul și din viața noastră, de ceea ce am devenit și cum suntem, la un anumit moment dat?

   Cât de bine suntem, până la urmă, cu ceilalți, și cât de buni suntem pentru ceilalți, e măsura a ceea ce ne-am însușit până la momentul acesta, în ce privește relația cu noi și cu ceilalți. Timpul, în toate relațiile cu ceilalți, rămâne, întotdeauna, atât cât e de ajuns. Le putem arăta celorlalți că sunt importanți pentru noi.

Aura CIOBOTARU  este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…