DILEME – Aura Ciobotaru – Cum este evoluția un proces spiritual? (2)

   

   Există oare și putem afla o legătură între elementele cosmice și diferite aspecte și fenomene ale vieții umane? Oare elementele ce alcătuiesc materia cosmică se află într-o corespondență cu elemente ce se află la originea vieții? Ce putem considera despre originea vieții sau despre diferite aspecte din sfera vieții umane? Prin analogie cu elementele constitutive ale materiei cosmice, putem considera că și la originea vieții umane se află interacțiunea dintre o mulțime de particule? Și putem oare să regăsim și în fenomenele de diferite feluri din viața umană elemente primordiale?

   Cosmologia sau astronomia în general studiază ceea ce există în afara atmosferei pământului, sub aspectul proprietăților fizice și chimice. Un alt aspect pe care îl tratează îl reprezintă comportamentul, proprietățile fizice și procesele dinamice ale obiectelor și fenomenelor cerești. Pentru început, stelele și planetele, situate pe „bolta cerească”, există într-o atmosferă care le înconjoară, ce are ca proprietăți umiditatea, căldura și unele elemente chimice, precum oxigenul. Corpurile cerești, de asemenea, sunt formate și în interior din elemente chimice, hidrogenul și heliul fiind principalele. Cele două fuzionează formând un combustibil, iar în reacție cu oxigenul din atmosferă are loc aprinderea și procesul de ardere. Stelele formează fuziunea în nucleu, având loc procese de transfer de căldură, apoi eliberează energia și radiază lumina în spațiul exterior. Galaxia, mediul în care se află stelele, se definește ca sistem, având o masă ce unește prin forțe gravitaționale deopotrivă stele, praf cosmic, gaz interstelar, precum și materia întunecată și energie întunecată. Observăm și că existența unei galaxii nu relevă un proces de formare din unele elemente mai simple. O galaxie este un element de structură, ceea ce face diferența între două medii diferite.Un fenomen ce prezintă interes, în acest cadru, este acela că materia întunecată atrage materia obișnuită (galaxii, stele, planete, gaze, radiații) prin intermediul câmpului gravitațional. Dar acest lucru nu poate duce la dispariția întregii materii? De fapt, acest scenariu nu este posibil, datorită faptului că, de la nașterea universului, a existat o asimetrie în ce privește cele două câmpuri, în favoarea materiei. Forțele de legatură existente în natură sunt legăturile electromagnetice, ce asigură stabilitatea sistemului.

   În alchimie, elementele primordiale sunt: eter, aer, pamânt, foc, apă. Pe lângă aceste elemente, mai sunt considerate importante și: sulful, constituind “piatra care arde”; mercurul, care asigură volatilitate și stabilitate. Iar sarea este compusul care dă soliditate. Cele patru elemente constitutive denumite mai sus constituie calități primare, generale. Proprietățile primare asociate acestora sunt: căldură, uscăciune, răceală, umiditate. 

   Revenind la întrebarea cu privire la originea vieții, considerând acea mulțime de particule aflate în interacțiune, cum alcătuiesc acestea materia din care se constituie corpurile? Aceasta se poate realiza, ca și în cazul corpurilor cerești, prin acțiunea tot a unor câmpuri electrice și câmpuri magnetice. La momentul apariției materiei, se consider că ea se afla într-o stare de plasmă. Aceasta se afla înconjurată de oxigenul din aer, element care întreținea arderea. Mai apoi, primele forme de viață au apărut după formarea crustei geologice, ce a căpătat caracter    solid, ulterior suprafeței de rocă aflată în stare topită.

   Revenind asupra temei generale, un element important de precizat este că, de-a lungul timpului, stelele au fost importante pentru civilizațiile din întreaga lume. Acestea au făcut parte din practici religioase și au fost folosite pentru navigație și orientarea cerească. În astrologie, care nu este însă o știință exactă, se considera și că pozițiile relative ale obiectelor cerești ar putea să ofere informații despre personalitatea și relațiile umane, sau diferite probleme legate de viața umană. Civilizațiile timpurii au făcut unele observații despre “cerul nopții” sau mișcările obiectelor cerești, unele aspecte avute în vedere fiind determinarea anotimpurilor, înțelegerea duratei anului, cunoașterea momentului în care să cultive culturile. Astronomii, mai departe, au grupat stelele în constelații, aceasta folosindu-le pentru a urmări mișcările planetelor și a deduce pozția Soarelui. În perioada antică a fost alcătuită și o diagramă stelară, precum și un „catalog al stelelor”. 

   În astronomia greacă, centrul preocupărilor era căutarea de explicații științifice, prin legi fizice, pentru fenomenele cerești. În perioada medievală sunt constituite instrumente și artefacte pentru efectuarea de calcule astronomice. Cu ajutorul lor, s-a putut realiza calcularea poziției corpurilor cerești. Un exemplu de artefact a fost „ceasul astronomic”, ce a fost folosit pentru măsurarea unghiurilor între planete și alte corpuri. A fost creat și un tip de dispozitiv proiectat pentru a efectua calcule astronomice. Mișcarea Soarelui în jurul stelelor de fundal și a orizontului au constituit elementele pe baza cărora oamenii de știință au întocmit calendarele. Pe baza lor erau orânduite practicile agricole. Apar mai apoi și primele observatoare astronomice și încep să fie consemnate și anumite evenimente și elemente astronomice. Stelele cele mai luminoase au primit nume proprii. Strălucirea stelelor, pe de altă parte, este un rezultat al perceptiei noastre ca observatori și se datorează refracției luminii, cauzate de trecerea acesteia prin mai multe straturi atmosferice diferite. Oamenii au creat, pe baza unor simboluri, diferite povești care aveau ca semnificație unirea unor culturi, în opoziție cu ideea conflictului între culturi. Pentru a exprima ideea de „trecere”, parcurgere a unei distanțe spre a face legatura între două regiuni distincte, sunt folosite simboluri ca: amurgul, miezul nopții; izvoare, peșteri, țărmuri; poduri, vaduri, răscruce de drumuri, mlaștini sau margini. Acestea toate reprezintă simboluri ale transcendenței. Fortuna sau „zeița norocului” era înfătișată la cârma unei nave, ținând o mingie, această reprezentare fiind asociată cu „roata norocului” sau ca simbol al fertilității din punct de vedere agricol. Modul în care a fost astfel înfățișată poate fi asociat cu o punte între două regiuni extreme, ca loc cu un teren fertil din punct de vedere agricol. 

   Un alt exemplu este cel al Babilonului, fiind denumit și „poarta zeilor”. Avea funcția de a acționa ca și legătură comercială și diplomatică între mai multe culturi diferite. Într-o altă accepțiune, în creștinism, Babilon simbolizează ca element „răul”. Putem asocia această idee și cu o dizolvare a simțului identității inițial, asociat cu o stare antistructurală. Într-un mod similar, Sfinxul era privit ca simbol al misterului, prin aceea că la intrare avea o „ghicitoare”, pentru a păzi accesul în oraș. Aceasta mai semnifică și intrarea în templu numai pentru cei inițiați, deoarece unele cunoștinte sunt posibile numai pentru aceștia. Pe acest fundal, apar și anumiți maeștri, autoproclamati, de ceremonii, cu rolul de mediatori între această lume și „cealaltă”. Un alt model sunt ghizii, șamanii. Un alt simbol este cel al hotelului – cu ferestrele, holurile și porțile – ca loc pentru călătorul ce vine în trecere, din altă parte. În ce privește realizarea contactului cu o anumită cultură, ne putem gândi la cercetătorul dintr-o anumită cultură, ce vine ca să studieze o altă cultură, dar din afară, în rolul de observator.

   Considerând semnificația generală pe care o are o societate, observăm că apar anumite difernțe între societățile din perioade diferite. De exemplu, în societățile arhaice munca și joaca erau asociate și îmbinate, pe când în societățile mai moderne, pe fondul apariției industrializării, cele două sunt distincte una de alta. La baza tuturor acestor lucruri și fenomene discutate aici s-a aflat, întotdeauna, interesul oamenilor pentru cunoaștere, dorința de a explora realul, cu toate fațetele pe care le poate lua, atât în ce privește lumea exterioară cât și cea interioară. Oamenii din toate timpurile și-au folosit inventivitatea și creativitatea pentru a își exprima potențialul și a descoperi noi posibilități, atât în sens material, prin crearea de obiecte cu diferite roluri, sau atribuirea de roluri pentru unor lucruri, cât și spiritual, prin diferite simboluri, semnificații, practici, creațiile spiritului, cautând sa dea sens lucrurilor, chiar și celor mai inaccesibile, deseori reușind să transpună elemente din imaginar în real, îmbrăcând diferite forme.

 

Aura CIOBOTARU  este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…