În una dintre „dilemele” anterioare, am pornit de la ideea de lume, privită „prin oglindă”, cu sensul de realitate dincolo de care dorim să regăsim o „altă lume”, cu un alt sens. Dorința noastră de a trece „dincolo de oglindă”, de vălul ce pare să acopere sensul pe care nu îl regăsim aici, reprezintă o temă înfățișată în multe opere și creații artistice având ca temei existența. Și continuă să fie temă de reflecție despre existența noastră, atâta timp cât ne aflăm în căutarea unor răspunsuri și adevaruri, despre lume și despre sine.
În întreaga filosofie, putem regăsi tema aceasta, a deosebirii dintre o lume a aparențelor și cea a lucrurilor în sine. De la „mitul peșterii”, al lui Platon, și conceptul de lume a Formelor sau Ideilor, ca exprimând o cale de a accede la cunoașterea adevarată, și spre deosebire de ceea ce numim în primă instanță „cunoaștere”, sau ceea ce doar ni se „prezintă” ca fiind adevărat, de la exprimarea lui Socrate, „știu că nu știu”, la preocupările moderne din fenomenologie, asupra acestei teme, diferența între fenomen și lucru în sine, aparență-esență, vedem că tema reapare, sub diferite forme și cu diferite răspunsuri.
Kant, de asemenea, exprimă această deosebire, arătând că nu putem cunoaște „lucrul în sine”, iar timpul și spatiul „aparțin sufletului nostru”. Iar acest lucru ne relevă că lumea e, pentru fiecare dintre noi, reflexia propriei noastre imagini despre ea.
Am putea, oare, influența realitatea, prin schimbarea perspectivei asupra ei? Sau, spus în alt fel, lumea se „schimbă” o dată cu atitudinea noastră despre lume? Putem să ne alegem atitudinea noastră față de realitate? Nietzsche va spune, prin metafora „eternei reîntoarceri”, că putem, desigur, să ne „alegem viața”, putem să trăim această viață, așa cum este ea, cu fiecare moment din ea, așa încât să vrem să o retrăim, la nesfârșit… Din perspectivă modernă, Heidegger pune problema sensului ființei, ce relevă sensul existenței noastre, situați „în Timp”…
Privind, din punct de vedere general, problema de a găsi ceea ce este dincolo de „oglindă”, putem înțelege că orice știință, despre lume sau despre om, orice mod de cunoaștere, teoretică, sau practică, nu ne oferă un răspuns la ceea ce căutăm cu adevărat. Chiar dacă ne aplecăm privirea peste toate fenomenele care s-au petrecut, de la apariția vieții, cele pe care le studiază științele naturii sau cercetând simbolurile ce se regăsesc în toată istoria civilizației umane, în final vom vedea că nu ne-am apropiat mai mult de „locul” acela, a ceea ce e „situat” dincolo de oglindă. Toate fenomenele acestea ne apar ca ceva static, aparținând unui anumit spațiu, delimitat și nu ne oferă răspunsul la căutările noastre, despre cele mai profunde dorințe ale noastre.
Probabil că toate acestea, nu ne „confruntă” cu noi înșine, nu ne situează față în față cu cine suntem și ce vrem cu adevărat. Probabil că această căutare ar trebui să fie una interioară, iar împlinirea ei nu se află niciodată în ceva exterior. Poate între ceea ce ne dorim cel mai mult și ceea ce „aflăm”, sau ceea ce se întâmplă, de fapt, nu există o legătură. Pentru ca tot ceea ce ne dorim noi să poata fi, sau pentru a avea natura lucrului dorit, ar trebui să ne „confruntăm” cu cine suntem și ce putem fi…
Cred că putem să intrăm în „țara minunilor”, că putem întâlni acel tărâm magic unde tinerețea și bătrânețea nu se exclud, unde moartea relevă plenitudinea vieții, iar spiritul nostru poate lua forma „atelajului înaripat”. Putem, prin contemplare, să pătrundem în locul „câmpiei adevărului”, putem să ne lăsăm călăuziți către „zona” unde căutările noastre cele mai profunde se împlinesc. Putem trăi, fără teamă, împlinirea dorințelor noastre adevărate. Ne împlinim „putința” de a fi sinele nostru autentic, recunoscând că este, înaintea noastră, ceva mai presus de existența fiecăruia și de tot ceea ce există. Probabil că, prin faptul și modul acesta, o să putem să avem răspunsul la întrebarea despre sensul ființei…
AURA CIOBOTARU este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…