DILEME – Aura CIOBOTARU – Cum alegem să ne prezentăm pe noi înșine?

   Venim în lumea aceasta, toți, cu niște însușiri și cu o identitate, prin care exprimăm și reflectăm cine suntem, cum suntem. Poate că alegem dinainte în ce lume să venim sau alegem dacă să venim, în lumea aceasta. 

   Deocamdată nu ne interesează, încă, de unde venim. De aici, acumulăm experiențe și vrem să trăim într-un un echilibru, între ceea ce întâmpinăm și cine suntem. Nu consider că venim într-o lume străină de noi, ci că lumea este o oglindă a noastră. Lumea are, într-adevăr, unele structuri, iar personalitatea noastră urmează și ea unele tipare generale. 

   Poate că lumea asta e unul dintre locurile unde putem să ne descoperim pe noi, să ne formăm și modelăm și, în acest fel, să ne exprimăm pe noi. De asemenea, a descoperi lumea nu este un act separat de a descoperi că noi suntem cei care o privim și o vedem. Noi, mai departe, o putem modela, îi putem da o valoare sau putem să o facem să valoreze într-un anumit aspect sau privință. 

   Apare, implicit, relaționarea cu celălalt, care face posibil să dăm și să găsim un sens și o valoare. Împărțim, cu ceilalți, o lume, sau mai exact, împărtășim o lume între noi. Vrem să trăim și să fim priviți bine și să ne reflectăm însușirile bune, față de ceilalți. Ne deosebim între noi și facem deosebiri între noi și alții. Vrem fiecare să avem o importanță, în locul în care suntem, cu ce suntem și ce realizăm.

   Și avem și să ne comunicăm, între noi, lucruri care ne sunt importante. Și cu toate că ne deosebim și vrem să ne afirmăm în raport cu ceilalți, tot noi proiectăm în ceilalți ce însușiri ne interesează să găsim, cât și dacă avem capacitatea să le găsim. Suntem așa cum ni se spune că e bine, când așa o cere situația.

    Poate nu este vorba despre însușirile pe care le avem la un moment dat, noi sau ceilalți. Poate că nu asta este ceea ce contează și ne definește, pe noi sau în raporturile cu ceilalți. Poate că avem de însușit identitatea pe care o exprimăm, poate că avem de descoperit mai mult cine suntem și apoi ce putem fi. Noi nu avem, aici, să ne luăm sau alegem anumite însușiri, ci să ne completăm, printre tot ce trecem și ne pierdem sau ne lăsăm din ce suntem. Poate că ceea ce ne apropie, în cele din urmă, cu adevărat de ceilalți este să îi vedem și descoperim cum sunt ei și nu felul în care îi vedem noi că sunt sau vrem noi să fie, în comparație cu noi. 

   Alegem să ne prezentăm pe noi înșine, în fața celorlalți? Îi lăsăm pe ceilalți să ni se prezinte pe ei înșiși? 

 

Aura CIOBOTARU  este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…