În relațiile noastre cu ceilalți, cum ar fi unii prieteni, anumiți membri ai familiei, persoane cunoscute la un moment dat, colegi cu care facem parte dintr-o sferă comună de activitate, oare ce imagine despre noi exprimăm și păstrăm, unii despre ceilalți, în mod permanent? Cine suntem și, totodată, rămânem, în mod constant, consistent, atât noi, cât și celălalt?
Sunt persoane care au importanță pentru noi și cu care ne simțim și rămânem apropiați. Cum putem să păstrăm o legătură asemănătoare, când ne raportăm la ceilalți, în decursul a diferite perioade și momente, în care ne aflăm, unii sau ceilalți, în diferite circumstanțe? Suntem noi, din imaginile celorlalți, împreună și cu un context în care apărem, la un moment dat? Ne identificăm cu noi, cât și cu ceilalți, în particularitățile pe care le avem, într-un decurs de o perioadă? Și ne identificăm, întotdeauna, pe noi, în mod complet și necesar, în imaginile în care ne reflectăm la un moment dat?
Ce o să rămână și o să poată să „spună” despre noi, celorlalți? Și cine suntem, în toate situațiile vieții noastre și în toate momentele, mai presus de împrejurările noastre? Putem să facem, fiecare, ceva valoros cu adevărat sau ceva semnificativ? În ce fel putem și reușim să valorăm unii pentru ceilalți? Suntem, în primul rând, aceiași cu noi și din alte etape ale vieții noastre, în care putem să ne regăsim, între noi, caracteristici permanente, formate, pe care le avem și acum.
Mai departe, suntem și prin atribute sau trăsături după care ne structurăm pe parcurs. Și avem și deținem în noi anumite resurse, pe care ni le-am format sau ni le mai formăm. Avem o astfel de structură, fiecare. Există o astfel de imagine, pe care putem să o avem și să o menținem, despre cineva, în mod clar și constant. Putem să ne raportăm, pentru aceasta, la niște secvențe sau momente semnificative pe care le avem, în mod clar, despre cineva. Și când ne gândim la o secvență cu cineva, ea aduce cu ea și poartă și imaginea ei de atunci, a acelei persoane.
Putem să ne menținem o imagine constantă despre cineva și în raport cu el. Iar aceasta, cred, se formează din asemenea momente semnificative și secvențe, în care am fost acolo, alături unul cu celălalt. Și putem să continuăm să fim în același fel?
Aura CIOBOTARU este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…