Suntem, fiecare din noi, printre ceilalți, și ne regăsim în părți din ceilalți. Se mai spune și că, ce nu ne place la ceilalți, nu acceptăm nici la noi. Când anume spunem că iubim pe cineva?
Ni se întâmplă, poate, de multe ori, ca și cei pe care nu îi plăcem deloc la un moment dat să fie tocmai aceia de care o să ne simțim atrași mai apoi. Ei nu ne „convin” fiindcă au venit pentru noi cu o „lecție”, pe care în primă instanță nu vrem să o preluăm. Mai apoi, prin mecanisme pe care nu le cunoaștem în mod conștient, se întâmplă ca, fără măcar să băgăm de seamă, să ne simțim atrași de ei, dintr-o dată. Poate că se întâmplă astfel, pentru că ei ating părți din noi, altfel, neacceptate de noi și nici de ei, în mod conștient.
Ceva se întâmplă cu acele părți și masca de protecție, care era una de rezistență și de opoziție, să apară sub formă de vulnerabilitate, pe care o ascundea la început. Descoperim, simultan, că ne simțim atrași de acea persoană sau de un aspect pozitiv despre acea persoană, ce ne dă o impresie plăcută. Poate că se întâmplă ca rezultat al unei învățări cu ceva ce întâi am fi respins și ne era inacceptabil. Poate că niște părți din noi se leagă acum și se lasă descoperite și ne simțim mai confortabil cu ele și cu ceea ce nu acceptasem. Sau, poate, conștientizăm acele aspecte despre noi și le depășim, pentru a ne apropia mai mult de cine suntem de fapt sau a ne fi mai ușor să ne apropiem.
Ce înseamnă a te îndrăgosti de cineva? Uneori e la prima vedere, cât și pentru întreaga viață. Alteori, e cineva pe care, tocmai la prima vedere, nu l-am plăcut. Și suntem de acord că e important să avem în viața noastră persoane pe care le iubim. Sunt cazuri când e „ușor” să găsim dintr-o dată persoane potrivite, la un moment dat, sau cazuri în care e ușor să ne despărțim în mod imediat, firesc, de cele care nu ni se potriveau. Între cele două cazuri, însă, este un câmp care mi se pare interesant de explorat și unde eu cred că putem avea ceva de observat, despre noi și ceilalți.
Cred că mai avem tot timpul ceva de învățat. Cred că cele mai „nepotrivite” persoane, de la care ne-am fi așteptat cel mai puțin, sunt persoanele care ne-au înșelat așteptările, la un moment dat, dar și cele la care, de cele mai multe ori, nu renunțăm. Sau continuăm să le atragem pe aceleași. Cred că noi înșine am înșelat așteptările diferitor persoane, care cel mai puțin meritau asta și cred că pe aceștia, de cele mai multe ori, tot noi îi vrem alături. La fel cum, pe alți oameni, nu ne preocupă să îi avem alături.
Nu cred că avem de găsit niște persoane care să „ni se potrivească” și pentru care să „ne potrivim”, cum cred și că nu putem fi „perfecți” și nici să găsim persoane „perfecte”. Persoanele potrivite nu sunt acelea care ar trebui să vină în momentele așteptate, pentru că astfel de „momente potrivite” nu sunt și pentru că nu e nimic complet sau „perfect”. Cred că viața e mult mai interesantă de atât, alături de ceilalți, printre ei, împotriva lor, fără ei și toate acestea sunt etape, nu relații delimitate, prin care trecem pe parcursul relațiilor cu ceilalți.
Mai cred că, mai departe, întotdeauna e ceva ce avem de iubit și de iertat, în oameni. Și mai e ceva ce avem de găsit. Până atunci, viața o să ne nege tot ceea ce iubim, în tot ceea ce iubim și în orice pe care îl iubim, până când o să înțelegem că iubirea e peste tot, iubirea e în tot ce e. Cel mai mult despre mine și cel mai important nu am învățat de la persoane care m-au iubit, și, invers, am avut de învățat de la persoane pe care, atunci, nu le iubeam.
Aura CIOBOTARU este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
