DILEME – Aura CIOBOTARU – Ce ne mai poate surprinde?

   În primul rând, este despre mergerea înainte și nu are sens să rămânem pe loc, pe un lucru care s-a anulat sau a rămas amânat, în mod definit. Pe această premisă, eu aleg felul cum vreau să-mi trăiesc această viață, cât și sensul pe care sa i-l dau de aici înainte, din „acest moment prezent”, mai departe.

   În continuarea lucrurilor, nu mă mai poate surprinde ceva ce am cunoscut și am înțeles, ca pe o „lecție învățată”. Așa cum, odată învățată lecția aceea, s-a și încheiat. Pot spune că      mi-am învățat niște lecții principale ce „mi s-au dat”.

   Mai departe, am cunoscut situații cu oameni care au promis lucruri, care și-au dat cuvântul în anumite privințe, dar și l-au încălcat. În mod mai explicit, la diferite persoane, în general, avem cu toții așteptări normale și firești. Cu unele dintre aceste persoane am experimentat, cred, cu toții, dezamăgirea. Și mulți alți oameni se pot încadra, putem spune, în sfera așteptărilor acestea firești. Am cunoscut și oameni modești și drepți și oameni cu calități deosebite de caracter, care îi fac extraordinari, căci se reflectă în întreaga lor activitate și personalitate. Sunt oameni din diferite domenii sociale și de pe diferite trepte sau niveluri, atât social cât și ca indivizi, cu anumite valori. Unele sunt: bunătatea, conștiinciozitatea, seriozitatea, onoarea. Sunt și persoane apropiate de la care am așteptat, așa cum era firește, loialitatea, prietenia și cinstea. Și sunt persoane pe care nu le cunoșteam bine, care mi-au arătat bunătatea, bunăvoința și, în general, omenia.

   Am mai fost pusă în situații când nu am putut, la rândul meu, interveni, pentru oameni apropiați. Și nu am putut interveni, așa cum era îndreptățit să o pot face, iar mai departe, am pierdut și persoane foarte dragi. Și am eșuat din cauza unor intervenții sau suprapuneri și interferențe de lucruri și situații, adesea, din motive superficiale. Am putut, alteori, să fac lucruri ieșite din obișnuit, pentru cei care îmi sunt dragi, cât și, probabil, pentru oameni cu care nu am avut relații personale apropiate. Iar acest lucru, în privințe mai mult sau mai puțin importante…Și ce mă mai poate surprinde?  În legătură cu oamenii ori situațiile în general, aproape nimic, în ceea ce privește ce pot sau nu pot.

   Mai mult, însă, decât toate cele pe care le-am înșiruit aici, viața cred că are un farmec și sens care se află, permanent, și dincolo de diferite situații deja întâmpinate și petrecute ori relațiile pe care le-am avut și le avem cu ceilalți. Dincolo de evenimente care s-au petrecut, sunt trăirile mele și, în general, ale fiecărora dintre noi, ce dau continuitate, dincolo de situațiile care formează diferite povești de viață. Uneori, drumurile continuă și după sfârșitul a ceva petrecut sau, poate, chiar pierderea unei persoane din viața noastră. Și aceasta, pentru că întotdeauna noi facem legăturile și între unele momente, cât și pauzele dintre ele. Sunt lucrurile pe care nu le putem exprima și poveștile care pot continua, chiar și dacă pe linia temporală unde s-au petrecut evenimentele ele nu mai au și nu pot să mai aibă loc.

   Sunt poveștile pe care le facem să nu se stingă și să continue, dând un alt sens și pe o altă „linie a timpului”. Este, cred, ceea ce rămâne și trebuie să rămână neînțeles și nespus.

 

Aura CIOBOTARU  este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…