DILEME – Aura CIOBOTARU – Ce legătură are morala cu politica?

   Azi este despre cum putem fi oameni de încredere unii pentru alții. Trăim mereu împreună cu ceilalți oameni și avem nevoie de cooperare cu ei. În viața de zi cu zi, ne aflăm cu ceilalți în diferite tipuri de relații, ca indivizi, ca cetățeni sau dintr-o perspectivă morală universală, ca membri ai umanității. În toate aceste roluri avem nevoie de mecanisme de încredere și cooperare. Scopul nostru ca ființe umane rămâne binele, atât individual cât și colectiv. Ca ființe umane avem libertate și conștiință, ce dă intenționalitate actelor noastre în raport cu lumea. Ne aflăm constant în situații care ne privesc nu doar pe noi, dar și pe ceilalți, în care trebuie să luăm decizii.

   Cum ne raportăm când luăm astfel de decizii? Unii oameni dețin funcții prin care decid pentru întreaga comunitate. Se ridică astfel întrebarea: după ce criterii ar trebui să ia deciziile conducătorii, dar și indivizii în general? Există o bază după care cei care au funcții de conducere, dar și indivizii în general, ar trebui să ia decizii? Ar trebui să ne pese de fiecare om în mod egal? Ar trebui ca statului să îi pese în același fel de toți cetățenii? Putem spune că fiecare dintre noi are intuiții morale despre bine și dreptate și dispune de libertatea de a alege.

   Așadar, cum ar trebui să fie o persoană pentru ceilalți? În primul rând, o persoană de încredere, pe care ceilalți să se poată baza și care face ceea ce este corect. Consider că dacă punem, de asemenea, întrebarea: cum ar trebui să fie un lider? – răspunsul principal e tot acela că trebuie să fie de încredere și să fie un om de cuvânt pentru cetățenii față de care răspunde Aceasta este, cred, o așteptare firească. Dar atunci, apare o altă întrebare, de ce, totuși, oamenii fac rău sau ajung să facă rău, în diferite situații, dacă noi avem de fapt acele intuiții morale despre ce este bine și corect?

   Avem nevoie să ne fie asigurate și respectate drepturile fundamentale, iar pentru aceasta avem nevoie de stat și funcțiile și instanțele pe le are acesta. Un răspuns pe care eu îl consider este că oamenii ajung să facă rău când le e pusă în pericol viața, libertatea, sănătatea, fericirea, atunci când acestea le sunt amenințate din cauze exterioare. Oamenii ajung să facă rău atunci când nu mai au controlul asupra balanței ce menține echilibrul în viața lor cu privire la aceste lucruri, ce au în vedere propriul bine. Oamenii fac rău când le sunt puse în pericol aceste drepturi – naturale, ce le revin în mod natural și ar trebui să le revină. Acest lucru se întâmplă și atunci când unii urmăresc doar binele propriu, dar fără a ține cont de ceilalți. Și atunci apare pericolul potențial ca acțiunile lor să îi afecteze pe ceilalți, chiar dacă nu a fost ceva la care ei s-au gândit sau nu și-au propus acele lucruri.

   Așadar, acțiunile și intențiile noastre ar trebui să-i aibă în vedere și pe ceilalți, pe toți cei care ar putea fi afectați de ele. Consider că este normal să vrem binele, atât pentru noi cât și pentru ceilalți, și nu este normal dacă nu vrem astfel, iar ceea ce contravine cu această atitudine nu mai ține nici de morală, nici de politică.

Aura CIOBOTARU  este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…