DILEME – Aura CIOBOTARU – Ce înseamnă, până la urmă, obiectul dorințelor noastre?

   Am întrebat în diferite împrejurări și am încercat să răspund, din punct de vedere și personal, și teoretic, la întrebarea: ce este obiectul dorinței? Ce e un „obiect al dorinței”? Am avut în vedere atât planul psihologic cât și pe cel existențial. Ce înseamnă, dar pentru tot timpul, „obiectul dorinței”? Este ceva unde trebuie să ne întoarcem? Este vorba, oare, de un lucru, adică un obiect sau subiect sau de un fapt petrecut undeva? Sau o stare de lucruri? Este vorba, în toate acestea, de trăirea a ceva, aici, pentru „ideea” pe care acesta o semnifică? Sau toate acestea, mai departe de sensul psihologic de „obiect al dorinței”, au ca miez altceva decât un obiect sau un subiect? Poate fi un fapt fără a avea un conținut obiectual? Poate avea un conținut moral, mai practic? Poate fi despre principiile noastre în care ne regăsim și care ne însoțesc conduita și ne ghidează în mod constant? Ar însemna că putem găsi ceva constant legat de acest obiect al dorințelor și devine mai puțin abstract, în ce privește existența noastră? E ceva care se regăsește peste tot în felul în care trăim?

   Pentru Platon, filosofia este un exercițiu și o artă de a trăi. Un fapt principal despre existența noastră e acesta: noi plecăm la drum cu niște idealuri. Nu știm, însă, ce vom găsi în drumul pe care îl vom parcurge, de zi cu zi, de fiecare dată. Știm că ne vom întoarce undeva, sau că vom ajunge și avem undeva de ajuns? Avem intenții, avem așteptări firești. Primim răspunsuri, conforme sau nu cu scopurile și intențiile sau acțiunile noastre și cu demersul pe care îl parcurgem. Și oferim reacții, răspunsuri. Ele însă rămân conforme cu firea noastră; putem spune acest lucru? Pentru că nu totul corespunde și nu tot trebuie să ne dea răspunsul așteptat. Nu totul trebuie să privească scopul nostru. Putem spune că noi avem mereu aceleași principii și aceeași conștiință, proprie, după care proiectăm ce avem în vedere și dăm valoare lucrurilor. Deci, ce rezultă și ce putem ști cert cu privire la obiectul dorințelor noastre, din întrebarea inițială?

   Nu cred că există, de aici, un singur obiect al dorinței. Ci, cum am exprimat de data aceasta, un obiect al dorințelor. Acest lucru îl reprezintă adecvarea între intențiile noastre, scopurile noastre, acțiunile și interacțiunile noastre cu ceilalți și răspunsurile primite, dar și cele pe care le oferim înapoi, în continuare, mereu. „Obiectul dorinței” e mereu, în continuare, între tot ce are și ce nu are sens, ca și tot ce a avut sens și tot ce poate să aibă sens și, în orice timp va veni, mă raportez tot eu – tot cu felul meu și posibilul meu, pe care îl pot face să fie, în felul meu în care știu, cel mai bun și cu valorile mele personale. Obiectul dorințelor noastre este format, în tot acest interval, de toate aceste lucruri principale pentru noi, după care facem evaluările noastre, în funcție de intențiile proiectate și de realizat, de conștiința noastră, în obiecte și împrejurări în care avem de dat sens și de creat sens în lume.

Aura CIOBOTARU  este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…