DILEME – Aura CIOBOTARU – Ce înseamnă drumul pe care îl cauți? (5)

    Ce este o întâmplare fericită sau o împrejurare favorabilă? Cum poate să fie ceva, din nimic? Ce este binele și ce este răul? Ce este fericirea, a mea sau a celuilalt? Care este scopul sau finalitatea tuturor acțiunilor noastre? Ce putem noi să dăruim? Ce înseamnă să dăruim?  Ce înseamnă „obiectul dorinței” și care este sensul dorinței? Și care e legătura între o lume ideală, pe care am fi cunoscut-o cândva, și lumea aceasta, în care totul are o formă fizică și se încadrează în niște legi? A cunoaște aceste legi înseamnă a avea apoi și puterea de a acționa pentru împlinirea dorinței și realizarea obiectului acesteia?

   Poate aceste răspunsuri și căutarea lor vor putea să ne ghideze în continuare pe drumul pe care îl avem de urmat. De cele mai multe ori confundăm sensul dorinței cu găsirea unui obiect anume, într-o anumită formă fizică. Dar, în realitate, semnificația dorinței nu are nicio legătură cu ideea că ceva îi corespunde pe baza unor caracteristici fizice și că, prin aceasta, tu îl recunoști sau realizezi și astfel dorința ta se poate împlini.

    Ce pune în mișcare această dorință, care întrezărește o „lume” formată și configurată, a cărei idee ne atrage, ca și chemarea ei pe care o găsim în noi înșine? Nu este vorba despre un obiect situat în lumea exterioară, ci mai degrabă ne indică înspre noi înșine și a ne cunoaște pe noi înșine, ca apoi să putem cunoaște și lumea din exterior.

   De fapt, ce înseamnă a face bine în general și a face un lucru în cel mai bun grad? Putem face orice putem concepe, însă pentru a face ceva bine sau în cel mai bun grad sau a face, în general, ceva, ca și a putea face binele celuilalt, înseamnă întâi să vină din noi înșine, cu intenții pure și în mod necondiționat. Obiectul dorinței, care e proiecția în exterior a ce dorim noi înșine, este astfel și real și semnifică și ideea de bine.

   A crea înseamnă și a face ca ceva să se petreacă, să poată să se desfășoare, să aibă loc în timp și în spațiu. Poate că lumea din visul tău, cea pe care o cauți tu, nu e o alta, ci e aici, dar ca să o accesezi trebuie să o vezi sub o altă modalitate a ei. Poate că lumea aceea visată nu se ascunde de noi. Poate că noi așteptam ceva deosebit, ca un semn, prin care să știm să o reperăm. Dar lumea din vis este tot aceasta și încă nu există ca manifestare, ea e tot ceea ce nu se vede, în același grad în care e și ceea ce se vede. Pe scurt, lumea din vis e lumea reală, care e pretutindeni și este plină de frumusețe, iar privitorul ei ești tu. A o vedea înseamnă a o privi, și a fi in ea înseamnă a o face să știe că e văzută și a-ți răspunde.

   A fi „aproape” în relație cu celalalt înseamnă a forma un întreg, cât și a crea o lume.  Concret, lumea e tot ce ființează și îți apare, la fiecare pas, prin orice chip pe care-l întâlnești și orice situație. Poate că acesta este sensul pe care îl căutăm. Și poate acesta e răspunsul. Înseamnă a fi, a dărui și a primi iubire…

Aura CIOBOTARU  este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…