DILEME – Aura CIOBOTARU – Ce înseamnă că ai făcut de ajuns?

   Ne aflăm cu toții în diferite competiții ori curse, uneori pentru a câștiga ceva, a obține un rezultat bun, un rezultat favorabil, alături de cei care, și ei, se află implicați în situația presupusă, dată. Ne bazăm pe reguli aplicate general, și apoi pe efortul propriu ca să ajungem la un rezultat dorit și intenționat. Uneori, indiferent de orice alte elemente implicate, din cele de mai sus, sau alte circumstanțe, ne aflăm pe noi, pentru noi.

   Ce înseamnă că ai făcut de ajuns? Înseamnă că ai făcut tot ce poți? Că ai fost primul? Că ai fost între cei mai buni? Sau înseamnă că ai făcut mai mult decât au făcut alții? Și înseamnă că ai făcut oricare dintre acestea, în aceleași circumstanțe cu alții care au luat parte la acea practică? Înseamnă, probabil, și că ai făcut în felul acesta ținând cont de ce e corect pe parcursul desfășurării jocului? Ce înseamnă, alteori, că nu puteai face mai mult? Că nu a depins de tine? Că nu au fost condițiile sau circumstanțele unele favorabile? Că nu a fost situația potrivită pentru tine? Ce înseamnă a putea ceva?

   Dacă, în mod general, ai „jucat” corect, ai „dat” tot ce știai, cel mai bine, și ai făcut ce ai putut mai bine pentru tine și în ce îi privește pe ceilalți, înseamnă că este destul, indiferent de cum se poziționează sau raportează altcineva decât tine. Dacă, cu toate acestea, nu „a fost destul”, ar trebui să căutăm cauzele în afară? Jocul nu s-a jucat corect, sau unele reguli nu au fost respectate. Dacă e cazul acesta, atunci valoarea umană nu a fost respectată, și demnitatea a fost încălcată. Și, uneori, e ceva ce nu poți să faci să depindă de tine, în ce privește toate acestea.

   Dar intențiile corecte, scopurile juste, atitudinile morale și poziționarea corectă a ta în acel moment și acel context, fac să fie exact așa cum trebuie și e bine, în mod sigur, mereu. A face de ajuns nu este despre a atinge un maxim sau despre scoruri, ci despre adevărul intenției tale, al rolului tău și al contextului real în care se desfășoară jocul sau cursa. Iar acest adevăr rămâne valabil indiferent de dinamica jocului și de felul în care se încheie. Fiecare păstrează cu el înzestrările pe care le are, cât și meritele pentru ceea ce știe și poate face. Și cu acestea, avem deschise posibilitățile de a realiza ce credem noi că este cuvenit, și ni se cuvine.

Aura CIOBOTARU  este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…