Am mai scris și în alte tablete despre identitate, în sens filosofic, adică ce ne face pe noi să fim identici și aceiași cu noi înșine, în diferite momente de timp ale vieții și ale existenței noastre. Am determinat că identitate mai înseamnă și referință sau ce te face pe tine să fii același în „orice lume posibilă” sau stare de lucruri posibilă, indiferent în ce fel ar fi lucrurile celelalte acolo și cum ai fi și tu.
Ce este să fii constant? Ne începem fiecare zi, probabil fiecare dintre noi, de când ne trezim, cu propriile gânduri, despre ceea ce avem de făcut și cum o să facem acele lucruri. Este vorba și despre ce credem noi cu privire la toate acestea, adică de convingerile pe care le avem și ni le-am format. Avem dorințe, așteptări, pe unele de împlinit, dar și dorințe neîmplinite, așteptări neconfirmate și lucruri ce, poate, ne îngreunează existența, iar lista poate continua. Și știți probabil despre ce este vorba… Ori putem să facem acest exercițiu, să ne observăm pe noi așa cum suntem și cum începem o zi oarecare.
Așadar, suntem în fiecare zi, putem spune, într-o „nouă” zi, unde totul începe din acel moment. Cu toate acestea, există și ceea ce a fost și avem și acele gânduri, despre trecut. De asemenea, avem și gânduri despre cum o să fie, cum vor merge lucrurile, azi, mai târziu, pe parcurs… Fiecare, apoi, plecăm mai departe și ne continuăm ziua.
Este cert că nu putem fi doar un „acum”, nu putem să ne delimităm față de trecut și viitor, căci ele există tot ca și acest moment. Există, poate, mai vag conturate și poate e important să punem accentul acolo unde sunt și contururile, adică pe „exact acest moment”.
Echilibrul, până acum, înseamnă ca noi să facem o deosebire între ce e acum și e clar, bine conturat, cât și ceea ce nu e așa. Mai departe, ar rezulta și să balansăm gândurile noastre către momentul de acum, față de a ne „pierde” în gânduri despre ceva prea vag sau îndepărtat. De exemplu, ce rost ar avea să ne gândim la ceva care s-a terminat, chiar daca îi simțim absența? Poate fi uneori și ceva greșit să luăm un lucru deja definit și determinat, precum o poză în culorile ei, și a aduce procesul imaginativ și a construi în alte culori diferite sau elemente diferite despre acel subiect. Acest lucru nu pare a folosi la nimic. Mai departe, la fel e și cu gândurile cu care plecăm, despre un „viitor” sau ceea ce nu a fost încă. Înseamnă să „confruntăm” așteptările și planurile noastre și corespondența lor cu un anumit cadru în care se vor desfășura lucrurile, despre care nu avem toate cunoștințele certe. De aici rezultă incertitudinile în ce privește răspunsurile care vor veni și când vor veni.
Așadar, noi suntem câte un pic în fiecare din aceste direcții, însă, ceea ce este important, până la ce punct și unde, de ce, să ne oprim să trasăm limita. Așadar, efortul nostru ar trebui să se îndrepte înspre acest moment, în mod principal. Construim din acest moment, când ziua a început. Acest lucru înseamnă o repetare, mai mult, sau înseamnă mereu ceva avut în vedere, ce trebuie realizat cândva și cumva, poate cu resurse implicate și eforturi susținute și poate implicând și timpul de care va fi nevoie, până la a realiza un lucru anume, proiectat de no?
Așadar, ce e acel lucru, cum va fi el, cum se va petrece, ce se va petrece? Și cum îmi voi da seama că este ce am vrut, cu adevărat? Probabil că de aici ne dăm și seama că nu este vorba de „ce este un lucru”, acum sau altă dată și după un timp, ci este vorba despre un alt aspect: Ce anume face ca acel ceva pe care mi-l doresc eu să fie ceva ce o să pot să recunosc, atunci când va fi și în contextul în care va fi? Ce e important pentru mine să realizez, indiferent de ce „lume posibilă” și de ce formă în care se va materializa?
Până atunci, acesta este și mobilul sau ceea ce ne îndeamnă să mergem la drum, să ne continuăm ziua, să realizăm ce acțiuni și activități ne apar în cale, de rezolvat. Probabil că o să iubesc această zi și să mi-o doresc, ca și drumul acesta format din multe alte zile și nenumărate lucruri, întâmplări, momente, în mod similar cu ale voastre și asemenea ca și voi.
Aura CIOBOTARU este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
