DILEME – Aura CIOBOTARU – Ce este la capătul filosofiei?

   Ideea pe care au enunțat-o unii din filosofii moderni, mulți dintre ei de pe poziții diferite, precum Cioran sau Heidegger, ar fi aceea a „sfârșitului filosofiei”. Despre orice tip de sistem de gândire cred că putem să spunem acest lucru, indiferent de epoca din care a făcut parte. Până la urmă, orice teorie și sistem de gândire au ca scop acela de a închide și încheia subiectul a ceea ce a preocupat-o. Fiecare gânditor își duce menirea pe care o are până la capăt prin cercetare, analiză, studiu aprofundat și, după aceea, termină cu toate acestea. 

   De ce e așa? Cum vedem acest lucru în domeniul filosofiei? Una dintre principalele întrebări ale filosofiei e aceea despre „rostul filosofiei pentru viață”, punând problema dacă aceasta are, în cele din urmă, vreun rost pentru viața noastră. Și care ar fi acesta? Cioran enunță ideea că filosofia nu este de niciun ajutor, numai că, mai spune tot el, îți dai seama de lucrul ăsta doar după ce ai ajuns la capătul filosofiei și al studiului ei. Ce înseamnă acest lucru? Înseamna că filosofia nu are niciun fel de rost?

   Noi, mai întai, avem nevoie să înțelegem niște lucruri principale din viață și să știm să le delimităm și să le situăm, iar filosofia este este una dintre căile posibile. Avem nevoie să înțelegem importanța unor lucruri din viata noastră, spre a le situa în funcție de aceasta. Este vorba de valoarea pe care au acele lucruri pentru viața noastră. Și, mai ales, să ne dăm seama cu ce fel de„mesaj” ne vine de acolo. Filosofia este analiză, reflecție, problematizare, interogare și are în centrul ei dorința și nevoia pe care o avem cel mai mult, de „cunoașterea adevărată”. 

   Dar ce este „cunoașterea adevărată”? Nu cred că este o acumulare a unui corp de cunoștințe, care ne ajută și ne folosesc pentru ce avem noi de îndeplinit. Cred că este acea cunoaștere care eliberează, aceea despre care Platon a spus că are ca scop „ieșirea din peșteră” și desprinderea din iluzie. Nu cred că filosofia ne duce pe un alt drum și că ne arată o altă realitate, decât aceasta care e una singură și în care ne aflăm noi toți. 

   Revenind la ideea enunțată de către Cioran și menționată la inceput, eu înțeleg de fapt că filosofia este un drum, dar sensul ei nu este „capătul drumului”. Wittgenstein a spus și că filosofia poate fi comparată cu o scară și cand ajungi sus, nu mai ai nevoie de ea și atunci îți ramâne să o arunci. Dacă vorbim de filosofie și înțelepciunea vieții, eu cred că un om înțelept trăiește viața într-un mod cât mai simplu, dar fiindcă e înțelept, atunci înseamnă că nu o trăiește „la întâmplare”. Pentru a ajunge să fii înțelept, trebuie, probabil, să treci printr-un șir de experiențe și niveluri, ca atunci când ai urca niște trepte. Experiențele și cunoașterea pe care le ai sunt valabile și te validează total la un moment dat, apoi nu mai au valabilitate și poți să le privești de departe și le lași în urmă. Ceea ce ar fi de spus din aceste lucruri este că noi învățăm să eliminam și înlăturăm ceea ce la un moment dat constituia niște preocupări și considerații de maximă importanță. Învățăm, pe tot cuprinsul vieții, să lăsăm în urmă și să renunțăm la ceea ce se dovedește că nu era despre noi și nu avea importanța pe care noi o credeam atunci. 

   Preocuparea pentru filosofie nu cred că este o adâncire în filosofare și nu cred că ea ne poartă și nu ne duce către profunzimea vieții. Cred că este, mai degrabă, vorba despre a depăși convingeri limitative și a ne desprinde din ceea ce ne face captivi. Interesele noastre față de diferite lucruri sau aspecte nu au, de foarte multe ori, importanța pe care o credem noi. Poate că orice constructe, ca și orice ne construim, are la celălalt pol opusul a ceea ce trebuia să fie, și atunci începe „de-construcția”. Orice structură se poate depăși, prin destructurare, orice zid pe care îl constuim și orice vrem să clădim poate să nu fie durabil. Dacă ești pregătit, nu o să fi luat prin surprindere când acestea toate se pot dărâma, dar ca să ajungi aici trebuia ca mai întâi să le parcurgi. 

 

Aura CIOBOTARU  este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…