Turismul poate fi considerat ca reprezentând arta de a călători de plăcere? Scopul poate fi privit în sens spiritual, cât și material. Prin dialog, conversație, înțelegem folosirea limbajului pentru a ne exprima despre noi și a putea să comunicăm cu oamenii dintr-o comunitate. Ca turiști, urmărim ca scop și să intrăm în contact cu un anumit loc, teritoriu, cu o anumită istorie, având o experiență de tip cultural, sau putem avea în vedere și un scop personal. Călătorim în diferite locuri și din dorința de a ne „aventura”, a trăi experiențe noi, a cerceta și explora locuri și istorii.
Suntem legați de locul și de comunitatea căreia îi aparținem, ocupând o anumită poziție, un loc, prin relație cu alți membri. Un element important e că orice comunitate are un istoric, o origine pe care e fondată, având la bază acei primi întemeietori. Comunitatea reprezintă locuitorii sau cetățenii unui anumit teritoriu și aderă la un anumit sistem politic și economic. În interiorul comunităților, au loc deliberări între cei care o formează sau o fondează, unele având un caracter public. O comunitate presupune și existența unui aparat intern pe baza căruia funcționează, ce are în vedere o anumită siguranță, în sens economic și social, a indivizilor, pe baza unei nomenclaturi. Scopul pe care liderii din diferite comunități îl au de realizat e să asigure o bună funcționare și să gestioneze eficient resursele specifice, pentru beneficiul cetățenilor. Liderii sunt responsabili pentru realizarea cadrului necesar ca cetățenii să poată coexista, manifestându-și libertățile pe care le au.
Liderii se ocupă și de partea publică, unde iau parte de asemenea cetățenii care votează, însă ei au și rolul de a decide în anumite chestiuni private, realizarea cu succes a unor obiective strategice, sau să mențină echilibrul economic la un anumit nivel. Aceasta poate fi prin luarea de măsuri și crearea de mijloace pentru a asigura o bună funcționare si reglare a schimbului comercial cu alte comunități, ori pentru a remedia și a preveni conflictele externe ce pot apărea, pe baza unei organizări strategice. Ne putem raporta, în acest sens, la rolul pe care îl aveau magistrații, consulii, tribunii militari de pe vremea armatei romane. Tot atunci, „Forumul Roman” era centrul și scena evenimentelor deschise publicului larg, dar și sediul instituțiilor, centrul politic, juridic, cultural al Romei.
De-a lungul timpului, locul forumului a fost utilizat ca loc pentru diferite întruniri, de la acelea între conducătorii așezărilor agricole din împrejurimi, fiind într-o perioadă mai târziu locul pe care s-a construit un templu, iar zona s-a dezvoltat ca centru social, civic și economic. Au fost ridicate, apoi, Arcuri de Triumf și monumente, pentru a omagia victoriile Republicii Romane, iar mai apoi câștigându-și statutul de centru financiar al orașului. Ori locul unde se “dicta” viitorul imperiului.
În prezent, majoritatea orașelor și locurilor cu însemnătate de altă dată reprezintă atracții turistice, prin crearea de spații de tip recreativ. Se renovează și consolidează centre și monumente istorice, săli de spectacol, cinematografe, sau locuri pentru a desfășura alte astfel de activități. Toate îi cinstesc pe locuitorii orașelor. Edilii își exprimă deopotrivă cuvinte de laudă, ce aduc un elogiu trecutului glorios de altădată. Turiștii care și-au atins destinația dorită vin cu forfotă și profită de accesul la facilitățile moderne și la plecare se simt ușurați. Planul urbanistic îmbină prezentul și trecutul într-un mod misterios.
Aura CIOBOTARU este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…