DILEME – Aura CIOBOTARU – Ce avem de ascultat și spus mai departe?

   Suntem, ca oameni, înzestrați în mod natural cu niște trăsături principale. Luăm parte la viață și aparținem umanității. Cum facem ca tot ceea ce are preț să se reflecte prin noi, prin acțiunile noastre și pentru ceilalți? Suntem responsabili pentru ce simțim? Sau pentru felul cum ne simțim? Sau pentru bucuria și tristețea pe care le trăim la un moment dat? Cât de mulțumiți suntem noi, așa cum suntem acum, cu cine suntem și așa cum suntem, cu atât cât suntem? Și cum suntem, moral, responsabili? Cât suntem de responsabili față de ceilalți? Cât suntem de responsabili cu ceea ce avem? Ce facem cu puterea pe care o avem la un moment dat? Cât suntem de responsabili de cât de puternici suntem? Cum putem să fim, să ne dezvoltăm, să învățăm? Cum putem să aducem un plus de valoare, mediului căruia îi aparținem? Cum știm să comunicăm? Cum știm să ascultăm pe cineva? Cum știm să-i răspundem cu înțelegere?

   Ne reamintim, poate, sau regăsim, în interior, o sursă a tot ceea ce avem, cât și resursele interioare proprii. Din acel punct, aceasta se reflectă în toate imaginile, a tot ce se petrece, a tot ce întâlnim și tot ce întâmpinăm, în lume. Simțim motivația interioară de a face ceva, suntem conștienți de puterea și capacitatea pe care le avem și de ce putem face cu ele. Și suntem responsabili pentru cum le manifestăm și le reflectăm. Prin recunoașterea pentru ceea ce avem și pentru cine suntem, ne vom simți motivați din interior să realizăm, mai departe, corect și complet ce ni se dă, în diferite contexte, cu ceea ce ni s-a dat, pentru a ne simți împliniți și a ne realiza scopurile cele mai înalte.

   Cum știm să relatăm mai departe despre acestea? Comunicarea presupune să ne conectăm, să știm să ascultăm, să fim atenți, să îi „vedem” pe ceilalți și să le dăm atenția cuvenită. Avem nevoie de încredere și credința în ceva care e mai puternic decât noi, dar și în noi, cât și încrederea în ceilalți, cât și să fim de încredere. Aceasta ne călăuzește în tot și între noi.  Credem, în mare măsură, că e ceva ce ține totul laolaltă, că e ceva ținut laolaltă. Și suntem reprezentanți ai unei ordini superioare, morale și spirituale. O reflectăm în actele noastre, atitudinile cu privire la ceilalți și la situațiile lor, la relațiile cu ceilalți, la sarcinile ce le avem de făcut și ne apar de făcut și fiind atenți la ce e în jur. Suntem responsabili de a răspunde peste tot în jur, unde e nevoie, pe unde suntem. Și avem câte ceva de învățat, de peste tot. Mai avem mereu să lăsăm ceva frumos în urma noastră. În final, vom putea să venim cu perspectiva noastră, în întâmpinarea a tot ce ne apare, tot ce ne solicită și cere un răspuns. Vom ști să răspundem la toate aceste împrejurări, în toate aceste întâmplări în care ne aflăm, în acest univers, în trecerea noastră, vom ști să vedem răspunsul corect, în mod clar, cu privire la situațiile pe care le întâmpinăm.

   Cauzele sau efectele nu sunt în controlul nostru, dar suntem parte și facem parte din acest proces, de a duce de la cauze la efect. Suntem receptorii de mesaje de la univers, dar și emițători, ce reflectăm, de unde ne aflăm, acel mesaj care să ajungă, vizibil, pentru oricine care trece și se uită. Suntem precum niște ferestre, la un moment dat și într-un loc, în conexiunea, în care ne aflăm cu totul. Suntem „stare de prezență”. Creăm valoare în clipa în care suntem undeva, când actualizăm ceva a ce, prin prezență, îi dăm vizibilitate. Suntem un punct luminos, ce creează legături noi, unind puncte cu alte puncte, prin care trecem. În „momentul prezent”, nu te afli într-un moment al tău singur, ci înseamnă a fi atent la semnalele din jur, înseamnă a fi prezent mai mult și pentru ceilalți.

   Ce ni se cuvine? Ni se cuvine ceea ce culegem din locul unde suntem laolaltă și în conexiune cu ceilalți și ni se cuvine ceva pentru un efect pe care l-am creat, cândva, în acea porțiune. Ni se cuvine și e meritat ceea ce zărim, în lumină, înconjurat de lumină. Ni se cuvine lumina ce reflectă, din ceea ce am semănat în jur. Aducem viață și dăm viață unor evenimente, în povești pe care le spunem și celorlalți, pentru ceea ce are valoare și merită prețuit. Înseamnă, până la final, a fi în mod deplin și a face pe deplin ceea ce ne dă mulțumire și a aduce și pentru alții. Înseamnă a arăta recunoștința, a o reflecta și a o merita.

 

Aura CIOBOTARU  este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…