DILEME – Aura CIOBOTARU – Care este adevărul ce trebuie spus?

   Și, mai ales, în ce fel trebuie spus? În ce situații și condiții sau în ce moment, într-un anumit caz, ni se pare că e important ca adevărul să fie spus? Când „se cuvine” ca adevărul să fie spus?

   Fiecare ne dorim să ducem o viață bună sau o viață demnă de a fi trăită. Și fiecare vrem să avem dreptul la ce ni se cuvine, în mod just. Ce înseamnă că ceva i se cuvine cuiva, în mod just? Facem parte cu toții din diferite grupuri, întâmpinăm diferite situații, iar în calitate de indivizi și membri ai umanității avem fiecare așteptări firești, de bine și de dreptate. Dreptatea înseamnă a da fiecăruia ce i se cuvine, în mod just. Dacă ne gândim, pe de altă parte, la ceea ce este bine pentru „o persoană” sau pentru un „grup de persoane”, putem spune că are utilitate ceea ce aduce bine pentru cele mai multe persoane?

   Dacă s-ar ajunge, însă, în cazul în care ne-ar fi îngrădit un drept fundamental, ca acela la libertate, și ne-am afla într-o situație în care nu ne mai putem practica libertatea într-o anumită sferă, unde suntem îndreptățiți, și din motive care nu țin de persoana proprie, ar trebui să existe și o obligație și modalitate de a se asigura și realiza dreptatea. Adevărul ar trebui să fie spus, ca să ne poată fi protejate drepturile individuale.

   Nu știu dacă normele morale sunt de ajuns, în funcție de nivelul fiecăruia de valori, dar cred că întotdeauna avem, noi înșine, fiecare, datoria față de noi înșine, de a ne „face dreptate”, de a ne susține și realiza dreptatea și ce e în dreptul nostru. Doar așa vom putea departaja între ce se cuvine, de ce nu se cuvine, în calitate de ființe umane, raționale și morale.

   Cred că adevărul care trebuie spus e atunci când, calitativ, el depășește, ca valoare, cantitatea de „bine” sau „rău”, de „plăcere” sau „durere” ce ar putea fi produse pentru o persoană, ca și pentru un grup de persoane. Cred că sensul calitativ va aduce mai mult bine și va crea „plăcerea” de a fi făcut ce e just și ce se cuvine, atât în sens personal, cât și general. Ca fiecare să putem să ducem o viață bună sau o viață demnă de a fi trăită, pentru aceasta e nevoie de a avea asigurată libertatea individuală.

   Fără a ține cont, în orice împrejurare posibilă, de principiul acesta, a ceea ce e just și ce se cuvine, nicio societate sau formă de organizare nu ar putea fi susținută pe nimic. Oricine s-ar putea afla, oricând, în împrejurări în care nu s-ar aștepta și atunci, dacă nu ne bazăm pe „ce se cuvine”, nu am ști, niciunul dintre noi, la ce să ne putem aștepta.

   Fiecare are libertatea să își susțină adevărul propriu, să și-l practice și să se aștepte în mod firesc ca acesta să îi fie recunoscut.

Aura CIOBOTARU  este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…