„Am fost acolo”. Este vorba de a realiza sau exprima un act de vorbire, să enunț că „am fost acolo”? Căci până la „a fi aici”, pare a fi singura certitudine, deoarece prezența mea nu pot să o confirm printr-un act de vorbire. Suntem, pe rând, cei care promitem, cei care ne luăm un angajament, cei care facem o mărturisire sau oficiem o ceremonie, sau diferite astfel de stări de fapt. Dacă oricare din acestea, pe rând, nu ar fi asociate cu semnificația pe care ar trebui să le-o dau, cum reiese faptul prezenței mele, în mod simultan cu semnificația prezenței mele?
De multe ori vedem cum oamenii aduc critici legate de autenticitatea celor prezenți în rolurile pe care le prestează, deoarece îi asociază pe aceștia cu situația sau poziția din care se află acolo, dar, la rândul lor, și ei tot din situația și poziția lor. Vreau să lămurim și aceste lucruri. Că „sunt aici” e în primă instanță simpla mea prezență, de a fi aici și a ocupa un loc în spațiu și timp. Certitudinea, însă, că „am fost acolo” e faptul ce face legătura, de asemenea, și cu modul cum mă văd, și în viitor, tot pe mine. Aceasta implică faptul că sunt și aici, cât și a fi conștient față de tine însuți, de faptul de a fi aici. Am fost acolo, de asemenea, și când am fost în vis și când m-am rătăcit sau am fost într-o stare de divizare ori dispersare, sau apoi de întregire, de reunire. Nu îmi propun să intru în astfel de detalii sau fapte, de domeniul psihologiei. Când spun că „am fost acolo”, e implicit că nu am fost să imit un rol sau să îmi dau o importanță falsă și să creez lumii o imagine falsă.
Tu ești faptele tale. Ești interlocutorul cuiva. Există expresia de punctul de vedere al observatorului. De exemplu, în fizica cuantică, putem descrie realitatea sau materia fizică, pe scurt, ca o mulțime nedeterminată de microparticule, aflate în continuă mișcare, care pot fi localizate de către un observator, la un moment dat. De asemenea, putem observa că toate particulele au o direcție de mișcare, dar nu putem să observăm o anumită particulă și în același timp direcția acesteia.
Care poate fi legătura între aceste lucruri? Fără a putea ști de unde începe și unde se îndreaptă tot, am putea face câteva aprecieri. Mai întâi, ideea de legătură între particule, ca și aceea între o particulă și un spațiu-timp ce îi aparțin… Ne mai putem gândi și la ce înseamnă această legătură, unde spațiul nu mai are funcția de loc și nici timpul nu mai poate fi împărțit în momente. Putem să vorbim de o stare a particulelor, independent de un loc sau spațiu și de distanța dintre ele.
În alt fel, revenind la semnificația relațiilor cu ceilalți, tu nu poți să fii pentru mine în imaginea pe care vrei tu să mi-o dai. Tu ești, pentru mine, pentru că ai fost acolo și pot să te asigur de precizia coordonatelor, unde te poți găsi. Iar ce poți tu, este să îmi confirmi că am fost acolo, pentru că ai imaginea mea de acolo.
Aura CIOBOTARU este absolventă de Filosofie, la Universitatea București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
