Încă de sâmbătă dimineață pe 7 noiembrie, când Joe Biden a fost declarat câștigătorul alegerilor prezidențiale din 2020, Donald Trump s-a baricadat în Casa Albă, refuzând să accepte înfrângerea, ocupându-se să strângă bani pentru „grupul de lucru pentru apărarea alegerilor” – în alte cuvinte pentru avocații care îl reprezintă în litigii împotriva statelor și a rezultatelor din alegerile locale -, și împingând teorii conspiraționiste despre fraudă electorală pentru beneficiul milioanelor sale de adepți. Aceasta comportare o așteptam. Ceea ce nu era complet clar, în prealabil, a fost modul în care republicanii se vor comporta, atunci când se vor confrunta cu rezultate decisive care indicau victoria lui Biden în fiecare dintre statele rămase pe câmpul de luptă. Dar s-au comportat așa cum au făcut-o, practic, de patru ani față de manifestările lui Trump, acest „terminator al normelor de drept”, : ca facilitatori interesați.
Excepțiile au rămas atât de puține încât să fie notabile și, la nivel național, de numărat pe o mână: patru senatori au îndrăznit să-l numească pe Biden președintele ales: Susan Collins, Lisa Murkowski, Mitt Romney și Ben Sasse. Lor li se adaugă o mână de membri ai Camerei, câțiva guvernatori și o serie de foști președinți, inclusiv fostul președinte George W. Bush. O altă jumătate de duzină de senatori republicani nu-l felicită pe Biden și se rețin să-l numească următorul președinte, dar spun că Trump ar trebui cel puțin să înceapă procesul oficial de tranziție sau să-i permită lui Biden să înceapă să primească informații despre securitatea națională.
Și mai extraordinar, joi dimineață, pe 12 noiembrie, când guvernatorul Mike DeWine, republican din Ohio, a declarat la CNN că „Joe Biden este președintele ales”, aceasta simpla recunoaștere a matematicii elementare (ai 270 de voturi electorale ești președinte-ales) a fost tratată ca o veste de ultimă oră. Se pare că simpla recunoaștere a matematicii de bază este acum considerată un act de curaj politic. Mai mulți lideri străini au recunoscut până acum rezultatul alegerilor americane decât oficialii Partidului Republican. Nu și președintele Mexicului, care spune ca Mexicul nu este colonie. Amețitor… Lipsa de sens trece peste granițe. Inutil să spun, cum spun mulți analiști, că aceasta comportare nu este respectabilă pentru anvergura celei mai lungi democrații constituționale din lume.
De fapt, în ultima săptămână, ceea ce s-a întâmplat în capitala Americii, parcă se întâmpla într-o fortăreață a unui dictator subtil (nu Putin) unde alegerile nu sunt furate în ziua votului, ci în săptămânile următoare, în timp ce președintele învins stă în palatul său, sfidând realitatea și mulțimile din ce în ce mai numeroase de pe străzi. Aici, pe Potomac, Trump a comis marea minciună susținând că i s-au furat alegerile și, se pare, convingând milioane de americani cu această fantezie fără dovezi.
Biden, până acum, a cerut calmul. Este o „jenă”, a declarat Biden reporterilor marți la Wilmington, Delaware, unde a continuat să-și planifice tranziția, a primit apeluri telefonice de felicitare de la liderii mondiali și a numit un șef de cabinet la Casa Albă. Linia oficială de la Biden a fost clară și simplă: concesie sau nicio concesie, Trump va trebui să părăsească funcția la prânz pe 20 ianuarie, și asta este.
Dar este? Faptul că suntem reduși la a pune chiar această întrebare este o înfrângere pentru Statele Unite și o victorie nu numai pentru Trump, ci pentru toți trumpiștii care vor veni, și care vor avea pentru totdeauna exemplul unui președinte al Statelor Unite care aruncă pe geam principiul de bază al democrației americane: acceptarea rezultatelor alegerilor și a consecințelor care vin cu ele. Dar acest mafiot american, Trump, continuă să facă ce a făcut: a jucat golf 4 ani și a intimidat pe cine a vrut, cum a vrut, cu ajutorul senatorilor republicani și a acoliților din jurul său, precum juristul Barr. Luni, după un weekend de jubilare în marile orașe democratice din America – unde imnul neoficial a fost un cântec rap de YG, „Fuck Donald Trump” https://youtu.be/SBobjL8cghY, președintele, proaspăt întors de la golf, l-a concediat pe secretarul apărării, Mark Esper. Esper a fost „revocat”, a scris Trump pe Twitter în jurul prânzului.
Deci să mă corectez. Nu sunt subtilități la Trump. Că hotul acuză furtul voturilor este ce a făcut Trump în afaceri când refuza să plătească meseriașii, sub pretextul ca nu au făcut lucrările cum le vroia el.
Dar, care este strategia lui Trump? Susan Glasser de la New Yorker a opinat că Trump însuși nu știe exact ce face. Într-adevăr, de-a lungul săptămânii, Trump a rămas tăcut, în afară de tweet-uri care denunțau „alegerea frauduloasa”, și de plângerile pe social-media că Fox News l-a abandonat, deși „vom câștiga!”… În același timp, oficiali înalți ai administrației și consilieri externi ai președintelui au declarat reporterilor că Trump nu e, de fapt, serios cu privire la sfidarea rezultatelor alegerilor pentru a rămâne în funcție. Cu Biden pe cale să primească cu mult peste cele două sute șaptezeci de voturi necesare pentru a câștiga Colegiul Electoral, Trump, se spune, este „foarte conștient că nu există o cale spre victorie”, așa cum a declarat corespondentul NBC Peter Alexander. Alții au sugerat că intransigența președintelui e doar un „circ”, un „spectacol” sau o furie care nu înseamnă nimic. Se spunea că republicanii îl „bebelesc” pană când alegerile senatorilor din Georgia vor decide controlul Senatului de către democrați sau republicani. Cu alte cuvinte, zice Trump, târfă sunt, de ce să nu-mi pun poalele în cap. Că nu e nimeni să i le tragă în jos e problematic. Acele „checks and balances” de care suntem așa de mândri par să fie la spital pe „respirator”, cum spunea un student de-al meu de la științe politice din București. Dar, ca și studentul meu, în numele principiilor democratice, sper ca instrumentele de control și echilibru prezidențial să fie reanimate în curând.
DANA NEACȘU este doctor în filosofie, lector de drept la COLUMBIA LAW SCHOOL, din New York, profesor adjunct la BARNARD COLLEGE – Columbia University, dar și dâmbovițeancă de pe malurile Ialomiței…