DE DINCOLO DE STATUIA LIBERTĂȚII – Dana NEACȘU – Un punct de vedere

O precizare… Doamna Dana NEACȘU e una dintre „sclipitoarele” mele foste eleve, a studiat la Harvard Law School, trăiește în New York și e profesoară de drept  la Columbia Law School.  (Ionuț Cristache)

 

Textul meu e un fel de replica la Tableta de luni, a fostului meu profesor, cu titlul Viata e un teatru trist?…

Citind ce a scris, m-am gandit sa raspund mai elaborat. Ce m-a facut sa vreau sa raspund a fost sentimentul de tristete pe care l-am detectat. Si nu cred ca e meritat. Farsele ne inconjoara, dar viata noastra nu e o farsa. Poate am gresit citind o resemnare. Nu are loc… Pentru ca, ceea ce citesc venind din Targoviste este ilustru. Profund si uman si sunt mandra ca vin din Dambovita aceea…

Farsele se fac la Bucuresti, dupa cum vad, cu farisei care si-l iau ca proprietate pe Iisus. Cred ca s-a mers prea departe cu Iisus al meu. Legal, autorul va putea avea dreptul asupra lui Iisus al sau. Farsa sau blasfemie… Pe langa intrebarea, de ce? Dar si mai rau e cand vad oameni „de treaba” bagandu-se in problemele rasiste ale Americii atotstiutori si intelegatori, pentru ca citesc un articol. Ca si cum daca e scris, e adevarat.

Farsa sau dogmatism? Nu stiu… Dar si mai problematic a fost pentru mine sa inteleg de ce intelectualitatea stralucita a Romaniei este asa… de dreapta. Care este problema ei? Proprietatea privata? Rasismul si xenofobia cultivate pentru superioritatea credintei, a natiunii, a rasei albe?

Si ma intorc la un poem despre ierarhie sociala. Fiecare sa stea in locul sau. Adica, daca    m-am nascut sarac, sunt si prost. Daca m-am nascut pe partea cealalta a liniei de tren, nu sunt nationalist roman. Daca m-am nascut in provincie, nu sunt buricul pamantului. Si problema este ca sunt toate la un loc. Si poemul asta vorbea despre bogatiile pe care le ai in suflet si niciodata nu stii ca le ai.

Pentru ca le ai in suflet, si asa mergi prin viata, ca si cum ai avea toate astea. Si asa am mers si merg eu prin viata.

Deci, dragii mei damboviteni, Daniel Tache si Puiu Jipa, si Domn Profesor Cristache, va iubesc pe toti, pentru ca mergeti prin viata ca si mine. Si daca vedeti ce vi se transmite de la Bucuresti, ganditi-va la Dl Goe. S-a maturizat si s-a mutat la Bucuresti sa traiasca cu Domnii Goe de acolo. Nu era Caragiale provincial?

Hai sa mergem la o bere domnilor si sa ne simtim bine. Viata e un miracol. Haideti sa o traim…