La 1 iunie, anul trecut, la o săptămână după ce George Floyd a fost ucis, peste trei sute de incendii au ars în Philadelphia, potrivit poliției. În zilele anterioare, au fost raportate două sute de spargeri comerciale – altfel cunoscute sub numele de jafuri – și mai mult de o sută cincizeci de acte de vandalism. Patru sute de oameni fuseseră arestați, iar Garda Națională era pe drum. Până sâmbătă, 6 iunie, zeci de mii de oameni au inundat străzile din centrul orașului, cerând justiție, proclamând că Black Lives Matter. Timp de opt nopți consecutive, orașul a fost sufocat cu gaze lacrimogene, conduse de stingeri. Nu era încă vară, dar Philadelphia ardea.
7
Intensitatea și durata protestelor au indicat că problemele au mers mult mai adânc decât linșarea unui bărbat negru din Minneapolis. Dincolo de problema violenței polițiste rasiste, Philadelphia are cea mai mare parte a populației care trăiește în sărăcie din orice oraș important din Statele Unite. Nu întâmplător, are și una dintre cele mai mari populații de negri din marile orașe americane. Amărăciunea care a crescut din neglijență și indiferență față de sărăcie, dependență de droguri și insecuritate în locuințe în cartierele negre sărace și de clasă muncitoare a revenit pentru a bântui elita politică și economică.
Până pe 4 iunie, primarul Jim Kenney a înființat o nouă comisie, numită Căi spre reformă, transformare și reconciliere (Pathways), pentru a „promova siguranța publică și echitatea rasială”, reprezentând „un angajament formal de a adopta o agendă de reformă de lungă durată”. La misiune, comisia a declarat că „rasismul din America și Philadelphia este sistemic și instituționalizat, cu efecte de anvergură asupra angajamentului politic, a oportunităților economice, a rezultatelor sănătății și a șanselor generale de viață pentru comunitățile negre și brune. Aceste comunități au experimentat inegalități rasiale de-a lungul generațiilor, care au contribuit la violența structurală și sărăcia omniprezentă în oraș.”
Un an mai târziu, administrația Kenney a publicat un raport care evaluează impactul Pathways asupra orașului. Kenney a spus: „Credem că suntem pe drumul cel bun spre a învăța din trecutul nostru, luând răspunderea pentru greșelile noastre și conducând schimbările care vor face guvernul și orașul nostru mai educate pentru toți philadephienii”. Dar „schimbarea” a fost atât de meschină încât a constituit un afront pentru traumele pe care pretindea că le abordează. Un subcomitet de reformă a poliției a fost condus de comisarul de poliție al orașului, numită în mod adecvat Danielle Outlaw, care a petrecut luni de zile abia la slujbă, după ce a fost dezvăluit că a susținut folosirea gazelor lacrimogene împotriva protestatarilor nonviolenți care au fost prinși pe o autostradă trecând prin centrul orașului Philadelphia. Pachetul de reformă a inclus interzicerea utilizării gazelor lacrimogene la demonstrații și interzicerea „îngenunchierii pe gâtul, fața sau capul unei persoane”. A evitat cererile cheie ale B.L.M. proteste – și anume, redistribuirea resurselor de la poliție și către alte agenții publice care sunt mai bine echipate, pentru a schimba tiparele de violență și criminalitate.
Aceleași efecte le-a avut și reforma economică a Philadelphiei. Cel mai mic dintre subcomitete, numit Economie Incluzivă, a fost umplut cu un amestec de oficiali locali și oameni de afaceri negri. Sub retorica în creștere despre „eforturi de colaborare inspiratoare”, Philadelphia a distribuit o sumă de treisprezece milioane de dolari subvenții și împrumuturi către două mii de proprietari de afaceri. Doar șaizeci și șase la sută au mers către proprietarii de afaceri minoritari – o categorie care includea pe oricine nu este un om alb. Nu este clar cât din această finanțare s-a îndreptat către proprietarii de afaceri negri și, de asemenea, nu este clar modul în care finanțarea proprietarilor de afaceri negri se referă la încetarea sărăciei și discriminarea împotriva oamenilor săraci și a clasei muncitoare. Nu toți negrii au aceleași interese, chiar dacă au aceeași culoare a pielii. Deci, ce conclude Keeanga-Yamahta Taylor după ce ne explică ce s-a întâmplat în Philadelphia, exemplu luat drept „case study”? Potrivit datelor Gallup, numărul americanilor care sunt de acord că oportunitățile sunt la fel de bune pentru persoanele de culoare și albe se află la punctul cel mai scăzut de când Gallup a început să urmărească problema, în 1963. Percepția egalității rasiale pe piața muncii este la cel mai scăzut nivel în patruzeci de ani. Deși aceste cifre au fost în mare parte de așteptat, ele indică, de asemenea, o conștientizare a persoanelor albe cu privire la dificultățile întâmpinate de afro-americani.
Chiar și în ceea ce privește criminalitatea, unde conservatorii cred că pot eroda sprijinul pentru programele democratice dând vina pe progresiști pentru creșterea ratelor de crime, insistența B.L.M., mișcarea care leagă violența de lipsurile sociale, a schimbat deocamdată punctele de vedere ale publicului. Aproape șaizeci la sută dintre americani spun că și criminalitatea este o problemă „extrem de…” sau „foarte gravă” în țară și, deși cincizeci și cinci la sută sunt de acord că mai multe cheltuieli pentru poliție ar putea reduce rata criminalității, șaptezeci și cinci la sută cred că această creștere a „finanțării pentru a construi oportunități economice în comunitățile sărace” ar putea reduce și infracțiunile violente. Șaizeci și cinci la sută consideră că utilizarea „asistenților sociali pentru a dezamorsa situațiile” ar putea reduce criminalitatea. Aceste idei nu sunt ușor de clasificat, nu aparțin unor tabere particulare, susținând anumite lucruri. Când ideile sunt în flux, înseamnă că oamenii sunt deschiși la schimbare.
Promițător? Cred că este prea devreme pentru a spune. De asemenea, America este o țară atât de mare, descentralizată și diversă, încât generalizările ar fi copilărești.
DANA NEACȘU este doctor în filosofie, profesor de drept la Duquesne Law School, cercetător la Columbia Law School, din New York,, dar și dâmbovițeancă de pe malurile Ialomiței…
Facebook
WhatsApp
TikTok
