M-am luptat cu tema mea săptămânală – ce s-a întâmplat pe aici de interes pentru voi. Totul și nimic. Deci, m-am gândit să fie alegoric, deoarece ciclul de știri este prea rapid. Și ne lovește în cap în așa fel încât, deși l-am văzut venind, ne auzim spunând: nu l-am văzut venind chiar direct spre mine.
Suntem într-un an electoral și ce se conturează este lupta pentru putere între trei tabere. Una dintre ele este tabăra extremistă, dar agresivă, a populației – o minoritate numerică, dar e înarmată și dacă rasismul ar fi Asperger, i s-ar recomanda tratamente. Trump și Mitch McConnell și cam toți senatorii republicani ar lua pilule de două ori pe zi, dimineața și seara. Ei sunt profund iraționali pentru ca se contrazic: deși cred că sunt individualiști puternici, ei aparțin unor comunități foarte strâns legate, bazate pe credințe religioase și rasiale, dar separați de avere. Cei care nu au prea mult pe lângă puști, au muniție, poate o casă și o slujbă pierdută și doresc intervenția statului sub formă de protecție a poliției. În timp ce, cei cu bani și yacht și elicopter și multe corporații vor să își ascundă banii, vor subvenții fiscale, vor ca statul sa îi ajute când dau faliment și să le plătească datoriile, dar mai ales vor să fie protejați pentru că ei sunt înstăriți, deci există.
Imaginați-vă o țară în care toți cei bogați nu plătesc impozite și spun că sunt deștepți să nu o facă. Cum este posibil? Oamenii obișnuiți, ca noi, plătim impozite – ni se iau din salariu. Dar când ești deștept – citește ai bani din familie, cum bunicul lui Trump a administrat prostituate, le era CEO, de pildă – poți declara ce bani câștigi în fiecare an. Cu mana pe inimă…. Avocații, contabilii cer mulți bani pentru ca cineva să plătească 750 de dolari taxe, când se dă miliardar, ca Nea Marin https://youtu.be/oz92-FvKyZw. Pentru cine nu a auzit, atât a plătit președintele nostru Smart Trump în ultimii 10 ani, și este motivul pentru care a refuzat și refuză să lase pe cineva să-i vadă impozitele.
A doua tabără în lupta noastră de Decebal pentru putere este partea moderată. Aceștia erau numiți democrați și independenți. Dar și ei, împreună cu Biden, conducătorul lor, doresc intervenția statului pentru educația publică, pentru o formă de pensii și o asigurare medicală când devin bătrâni și copiii lor o să-i dea afară (după 70 de ani). Trump le zice socialiști. Joe Biden nu vrea să fie asociat cu ei, dar nici nu vrea să spună că educația publică este diavolul, deci îi conduce cu ochii închiși – ca să nu-i vadă când il votează. Aceștia sunt cei mai mulți, numeric vorbind, dar și ei sunt o minoritate.
Ceilalți, cei mai puțin numeroși, sunt cei ca mine, care susțin the Green New Deal, si-ar dori ca statul să se angajeze într-o serie de reforme susținând energia nouă în loc de combustibilul fosil. Ar vrea o politică de stat care să exprime faptul că, în timp ce suntem 4% din populația globului, suntem responsabili pentru aproximativ 25% din poluarea acestuia. Desigur, China și India concurează pentru onoarea celui mai mare poluant. Mai rău, acestei a treia părți îi place să promoveze ceva care seamănă cu comisiile de adevăr din Africa de Sud, unde adevărul despre modul în care sunt tratați negrii și latinii în America ar fi denunțat ca ilegal.
Problema taberei a treia rămâne decalajul economic care ar trebui redresat, dar nimeni nu vrea sa se atingă de acest subiect. E tabu. Ceea ce face totul foarte complicat, deoarece, după cum știm de la Marx, este greu să vorbești în numele oricui. Cum poate o femeie cu educație, din clasa de mijloc să le spună altora ce este bine pentru ei? Făcând un argument rațional? Asta chiar nu funcționează. Cine m-ar crede? Deci, cu toate aceste lupte externe și interne, m-am gândit la o parabolă despre familie. America de astăzi este ca o uriașă familie formată din jumătate de frați. Cum? Prin bănci de spermă care ne dau o oarecare legătură între noi, frații. Ne privim unul pe altul și vedem o mulțime din fiecare dintre noi în celălalt, dar conexiunea lipsește. Ca să aduc parabola in America, un singur om a produs 26 de copii. https://www.dailymail.co.uk/femail/article-8790943/The-boy-went-looking-sperm-donor-dad.html.
Sigur, este mai productiv decât noua noastră judecătoare suprema, Amy Coney Barrett, care crede în superioritatea bărbatului și i-a produs acestuia 7 copii, de unde morala: hai sa devenim ecologiști și nu catolici ca Amy, sau ca Dailey, omul cu 26 de copii. Oricum, draga Amy, dacă-mi permiți, ai terminat doar un Rhodes College în Memphis și apoi Notre Dame, deci, să produci 7 copii, vorbind genetic ca suporterii tăi din prima tabără, e total nefundat.
Oricum, povestea lui Daley ne ajută să vedem nebunia Americii. În Marea Britanie, de exemplu, tratamentul fertilității este strict reglementat. Donația de spermă printr-o clinică de fertilitate este limitată la zece familii per donator – prea mult, zic – și nu se plătesc bani, dincolo de cheltuieli. În America este foarte diferit. Părinții potențiali plătesc pentru o donație de spermă, adesea dintr-un meniu de mii de donatori, ca la restaurant. Nu există legi federale cu privire la numărul de copii pe care donatorii au voie să-l producă. Consecințe: ce zici de incest, în cel mai rău caz? Dar mai precis, de ce lipsa reglementării? Din cauza unui set de idei frumoase, în libertate și individualism, care au devenit credințe necontrolate. „Lasă-mă în pace, știu eu ce este bine pentru mine”.
Aceste idei repetate devin credințe și sunt la fel de periculoase ca orice idei pe care le-am discreditat in timp, dar prea târziu, nu înainte de a produce un cult agresiv și dedicat. Și acesta este extremismul American: crescut din lipsa de cultură și umilința că nu ești cel mai mare dintre pământeni. Și aplaudăm când auzim cât de frumoși și deștepți și bogați fie suntem, fie am putea fi.
Și încă nu ne e clar cine va câștiga alegerile din noiembrie, deoarece discursul rațional nu este ceea ce se mănâncă pe pâine zilele acestea. Și, desigur, pentru că moderații au găsit un om bătrân, care nu pare să o ducă prea bine… De fapt, poate bunicul președinte sa fie un gest moderat? Contează dacă bunicul e agitat sau tăcut? E un ciclu al vieții pe care il ignorăm, deși COVID a fost un clopot de alarmă. Dar refuzăm să pricepem. Si este pe pielea noastră..
Pe săptămâna viitoare…
DANA NEACȘU este doctor în filosofie, lector de drept la COLUMBIA LAW SCHOOL, din New York, profesor adjunct la BARNARD COLLEGE – Columbia University, dar și dâmbovițeancă de pe malurile Ialomiței…
Facebook
WhatsApp
TikTok
