La noi s-a terminat circul. V-am explicat săptămâna trecută cum fiecare partid încearcă să-și țină suporterii suficient de interesați ca să voteze în noiembrie (într-o marți, ca să nu se simtă obligați că trebuie să o facă, ci doar dacă-și amintesc)…. Nu e timp de cinism. Știu, și pentru o explicație exemplară a situației politice din America, vă recomand articolul din revisrta 22, al profesorului Aurelian Craiutu, mai ales analiza sa politică despre redefinirea și repoziționarea politicii americane. Cu claritate și expertiză, el scrie: „Dar ce se poate spune cu siguranță e că actuala redefinire a scenei politice are loc pe fondul a două fenomene profunde: este vorba despre contestarea paradigmei economice inițiate de administrația Reagan în anii ‘80 și despre revirimentul socialismului democratic în rândul generației născute în jurul anului 2000, care a sprijinit candidatura lui Bernie Sanders. Deși ambele fenomene sunt de natură să creeze disconfort în rândul diferitelor segmente ale electoratului, ele sunt nu mai puțin reale. Conform unui sondaj Gallup, între americanii sub 30 de ani, 51% din subiecți au exprimat o părere favorabilă despre socialism; cifra scade la 30% pentru cei în categoria de vârstă 50-64 de ani și 28% pentru cei peste 65 de ani”.
Deci, cu aceasta disecție a Americii, ce s-a spus de la Convenția Republicană? În primul rând a fost o convenție în care, dacă acceptai invitația președintelui Trump, deveneai criminal: În America este interzis sa faci politică partizană dacă ești angajat federal, cu excepția președintelui și a vicepreședintelui. Vorbind despre Casa Alba, toți angajații administrației (adică rudele sale, cu excepția fetei sale) violau Actul Hatch. Dragostea de familie nu are margini, nu-i așa? În al doilea rând, a fost prima convenție politică la care candidatul a vorbit în fiecare seară: Trump nu a rezistat tentației de a fi la televizor, așa ca el a încălcat cutuma de a vorbi doar joia seara: el a vorbit în fiecare seară. Ce a spus? Același lucru: că el este un flăcău tânăr și frumos, care va conduce poporul american spre victorie, și, cu pletele-n vânt, va doborî dragonul de pe calul său alb. Nu încercați să faceți „fact checking”. La noi nu contează faptele, ci doar arta povestirii. Dar, ceea ce e de reținut, e vocabularul folosit. De-a lungul serii de joi, republicanii au revenit la temele săptămânii: Partidul Republican este un partid care sărbătorește diversitatea; nu este rasist și se opune socialismului. S-au jucat: un adevăr și două minciuni. Dacă nu le știți, vi le explic altădată.
Ehe, de când Karl Marx era corespondent la New York Tribune nu s-a vorbit așa pe față despre socialism în America. Exagerez, senatorul Bernie Sanders a introdus termenul cu mult timp înainte, când a fost singurul care s-a opus ocupației și bombardării Irakului. Pacifist, socialist… Acum, noi, cei din România, care am trăit într-un stat polițist propagandist, ne temem profund de acest cuvânt. Ne temem așa de mult, ca am citit Hayek, Aaron, Bell și chiar pe libertarienii romancieri i-am recita in somn decât să vedem ce vor tinerii americani. Ei vor să trăiască, să ajungă bătrâni ca noi. Atât… Dar ca să trăiască, au nevoie de planeta noastră. Partidul republican vrea cărbuni și petrol și distrugerea parcurilor, dacă stau în calea exploatării gazelor naturale, pentru că așa se fac slujbe repede pe termen scurt (cinic, nu? E arta povestirii la americanii corporatiști).
Dragii mei, sa te opui la acest capitalism înseamnă socialism. La noi acasă? Bănuiesc că există oameni care se opun deforestării și frackului în Transilvania. Ce e mai important, un cuvânt blestemat sau viața copiilor noștri? Cum ați ghicit eu am decis de mult ce-i mai important: copilele mele. Vă las cu aceste gânduri și cu Doamna Melania care a construit un cimitir acolo unde Jackie Kennedy construise Rose Garden cu flori în amintirea soțului decedat, a lui JFK. Sigur, spectacol atunci, spectacol acum… Dar ce diferență… Speranța și moartea speranței…
DANA NEACȘU este doctor în filosofie, lector de drept la COLUMBIA LAW SCHOOL, din New York, profesor adjunct la BARNARD COLLEGE – Columbia University, dar și dâmbovițeancă de pe malurile Ialomiței…