DE DINCOLO DE STATUIA LIBERTĂȚII – Dana NEACȘU – Convenția lui Joe Biden

Convenția democratică 2020 tocmai s-a încheiat. Spre deosebire de convențiile din trecut, ținute în arta vulgarului, urâtului, stupidului și obositorului, sau așa cum le-au descris alții: „sunt greu de rumegat atât pentru centrele cerebrale superioare, cât și pentru gluteus maximus, dar totuși sunt oarecum fermecătoare. Un om stă prin ședințe lungi în care își dorește ca toți delegații și supleanții să fie morți și duși în iad – și apoi, dintr-o dată, vine un spectacol atât de gălăgios și de hilar, atât de melodramatic și obscen, atât de inimaginabil de emoționant și de descumpănitor încât omul. trăiește un an superb într-o oră. „

Anul acesta Convenția nu a fost așa. A fost digitală, iar pundits, precum și comentatorii politici mai serioși, s-au întrebat (pe bune) cum, în absența unor atracții atât de îngrozitoare, candidatura lui Joe Biden va supraviețui lipsei de răbdare a alegătorilor? Pentru că despre asta este vorba în politică americană: nerăbdarea alegătorilor de cursa lunga – citiți asta în contextul mass-media digitale și a celor patru ani de conectare pe twitter cu Casa Albă! Dar,  revenind la discuția noastră, într-o campanie fără călătorii și o convenție fără aglomerație, cum ar putea un candidat mascat și distanțat social, Joe Biden, a cărui cea mai pronunțată calitate este o capacitate de empatie de dimensiuni colosale să fie conectat cu alegătorii? Și cu atât de mult, sunt în balanță, în noiembrie, supraviețuirea normelor democratice și a statului de drept, sănătatea populației și viitorul nostru ca omenire. Cum poate Biden și conducerea partidului democratic să conceapă o câștigare a președinției, ce strategie pot să folosească și să nu cadă la fel de plat ca ecranele pe care a fost proiectată Convenția? Convenția a avut momentele ei, dar nu a existat nicio emoție excesivă pentru a-i hrăni pe oameni după ce spectacolul s-a sfârșit. Adevărat, Convenția a avut momentele sale. Luni, Michelle Obama a arătat încă o dată puterea de convingere a inteligenței eliberată de manipulările politice. Miercuri seara, Barack Obama l-a desființat pe Trump. Imaginați-vă viața sa în ultimii 4 ani, urmărind din culise cum Trump îi demontează tot ce lăsase în moștenire politică – inclusiv acordul nuclear din Iran, nenumărate reglementări financiare și de protecție a mediului, inclusiv acordurile de la Paris privind schimbările climatice. La fel ca Michelle Obama și Bernie Sanders, luni seara, Obama a vorbit simplu, în termeni idealiști și brutali în același timp. La început, și-a încadrat argumentul în termenii Constituției și în așteptările generale ale unui președinte. Apoi a dat exemple: „Am stat la Biroul Oval cu ambii bărbați care candidează pentru președinție”, a spus el. „Nu m-am așteptat niciodată ca succesorul meu să-mi accepte viziunea sau să-mi continue politicile. Am sperat, de dragul țării noastre, că Donald Trump ar putea arăta un anumit interes în a lua în serios slujba de președinte, că ar putea simți greutatea instituției și ar descoperi o reverență pentru democrația care i-a fost pusă în grijă. Dar nu a făcut-o niciodată. De aproape patru ani de-acum, nu s-a arătat niciun interesat în promovarea democrației, niciun interes în a găsi un teren comun, niciun interes să folosească puterea minunată a Președinției sale pentru a ajuta pe cineva, în afară de el însuși și de prietenii săi, niciun interes de a trata Președinția altfel decât pentru a obține atenția pe care și-o dorește.” Obama nu a ezitat să atace personal… „Donald Trump nu s-a ocupat de Președinție pentru că nu poate”, a spus el. „Și consecințele acestui eșec sunt severe. O sută șaptezeci de mii de americani morți, milioane de locuri de muncă dispărute, în timp ce cei din vârf se îmbogățesc mai mult decât oricând. Cele mai grave impulsuri umane au fost încurajate să se dezlănțuie, reputația noastră în întreaga lume s-a diminuat mult, iar instituțiile noastre democratice sunt mai amenințate ca niciodată.” Apoi Obama a exaltat virtuțile lui Biden, un „frate”, partener în crearea Actului de asigurare medicală la prețuri accesibile și salvarea economiei după Marea Recesiune din 2008.

Iar joi seara, Joe Biden a acceptat nominalizarea la candidatura pentru Președinție din partea Partidului Democrat. Convenția s-a încheiat. Sper din suflet ca Biden să fie următorul nostru președinte, din toate motivele pe care vi le-am menționat în fiecare săptămână. În mod obișnuit, liderul partidului care se opune își păstrează un profil scăzut în timpul acestor sesiuni ale Convenției. Nu Trump, care folosind Twitter, a insultat cu o disperare febrilă. Mai descurajantă este afirmația secretarului său de presă, că „Președintele a spus întotdeauna că va vedea ce se întâmplă după alegeri și va lua o hotărâre după aceea,[ daca va pleca din Casa Albă sau nu].” Acum, asta ar putea fi citit ca fiind cuvintele unui om nechibzuit, dar acest om nebun are în spate o mare organizație mafiotă: a lui Putin. Numai săptămâna aceasta, Comitetul de Informații al Senatului, condus de republicani, a emis un raport cuprinzător în care afirmă că asociații lui Trump, inclusiv președintele campaniei sale, Paul Manafort, au avut, de fapt, legături directe cu rușii care intenționau să intervină în alegerile din 2016. Ca răspuns la raportul Senatului, președintele Camerei Deputaților, Nancy Pelosi, a emis o declarație, spunând: „Comunitățile americane de informații și de aplicare a legii au arătat clar că Guvernul rus continuă să facă o campanie de intervenție masivă pentru a beneficia de președinte”, avertizând de amenințarea „de a compromite alegerile din 2020 și de a ne submina democrația.”

Pentru a încheia, abia în această dimineață citeam despre adversarul lui Putin, Alexei Navalny, otrăvit și ținut ostatic undeva în spațiul rusesc Siberian  – spațiu atât de plin de literatură, de dor, de pasiune și, totuși, atât de corupt din punct de vedere politic. Indiferent dacă americanii, în intemperanța lor cultivată, înțeleg că în acest noiembrie alegerea lor este aceea dintre o democrație nominală corporative si stat – mafiot, este greu de spus. Eu speram la mai mult de la democrația americană, dar este evident că am ales prima ofertă.

 

DANA  NEACȘU este doctor în filosofie, lector de drept la COLUMBIA LAW SCHOOL, din New York, profesor adjunct la BARNARD COLLEGE – Columbia University, dar și dâmbovițeancă de pe malurile Ialomiței…