Astăzi, joi, procurorii democrați – membrii ai camerei deputaților – și-au terminat prezentarea dosarului de acuzații în procesul de (post)destituire a lui Donald Trump, avertizând că „Trump ar putea face acest lucru din nou dacă nu este condamnat”. Mesajul este că îl pedepsim pe fostul președinte Trump și evităm un potențial al doilea mandat al lui Trump. Pentru cei care nu urmăresc sportul american, acesta este al doilea proces. Spre deosebire de primul proces de punere sub acuzare, care a cerut explicații complicate despre conspirații extinse, dovezile prezentate de procurori de această dată sunt perfect liniare și de înțeles: Trump a petrecut luni întregi susținând că alegerile vor fi furate, apoi a petrecut și mai multe luni susținând că au fost furate, apoi prin delegați a încercat să fure alegerile în instanțe, a amenințat oficialii electorali să schimbe socotelile și, atunci când toate acestea au eșuat, așa cum a menționat miercuri reprezentantul Ted Lieu, a încercat să anuleze alegerile, invitându-i pe adepții săi la Capitoliu pe 6 ianuarie 2021, pentru a opri certificarea rezultatelor de alegeri prezidențiale. Toate acestea s-au întâmplat în mod deschis. Astfel, o mare parte din cazul democraților s-a îndreptat către agregarea amintirilor noastre foarte recente, despre evenimente sângeroase. E atât de neobișnuit, încât ne este greu să ne dăm seama cât de îngrozitor am trăit cu toții atât de recent: sutele de tweets, amenințările, discursurile de campanie pline de invective și interviuri care stabileau narațiunea că alegerile au fost furate și că trebuie recuperate cu forță brută. Strigătul neîncetat că americanii trebuie să „oprească furtul” și că patrioții trebuie să „se lupte ca în iad” (cu iadul) pentru a anula rezultatele… Managerii camerei deputaților au folosit cuvintele și videoclipurile celor revoltați de la Capitoliu, pentru a argumenta că atacul a fost efectuat la cererea fostului președinte Donald J. Trump.
Miercuri, când s-au deschis formal argumentele de punere sub acuzare, Jamie Raskin, unul dintre democrații din Cameră, a avertizat părinții și profesorii să nu permită copiilor să vadă filmările pe care urmau să le joace fără supraveghere. Aceasta nu a fost o exagerare: se limitează la insuportabilul din punct de vedere psihic, pentru a viziona caseta insurecției din 6 ianuarie, cu țipetele victimelor și cu gâfâitul monstruos al unei mulțimi care amenință să-l omoare pe Mike Pence și pe președintele Camerei, Nancy Pelosi. Experții de la televizor au lacrimi în timp ce vorbesc despre ceea ce au văzut. Cazul Democraților implementează dovezi video noi de violență și teroare. Miercuri, unul dintre acele videoclipuri i-a arătat senatorului Mitt Romney că a ajuns mult mai aproape de pericol decât chiar și-ar fi dat seama. Un altul a subliniat cât de apropiați au venit Mike Pence și întreaga sa familie de mulțime, o gloată căreia președintele i-a spus în mod explicit că vicepreședintele este inamicul.
https://www.washingtonpost.com/investigations/interactive/2021/02/10/video-played-trump-impeachment-trial/
Dar, acesta nu este un proces, deoarece juriul deja a achitat. Senatorii republicani au promis să voteze împotriva acuzării. Deci, procesul cel mult poate să-i rușineze pe cei care vor vota pentru achitarea fostului președinte, închizând ochii la atacul împotriva democrației noastre, pe senatorii republicani care nu sunt dispuși să-l tragă pe Trump la răspundere, pentru discursul incendiar care a transformat capitala națiunii în zonă de ucidere. Desigur, Trump și agenții săi au premeditat cu luni de incitare și minciuni care s-au acumulat în violență și moarte. După dovezile de astăzi, joi, senatorii republicani care vor absolvi amenințările împotriva oficialilor aleși, pentru ca au refuzat să trișeze în numele lui Trump, și vor ignora atacurile împotriva alegătorilor negri din orașele mari și minciuna sălbatică a tweet-urilor sale cu majuscule vor câștiga pariul lor individual. Se vor salva: istoria nu va putea să îi blameze, dacă Trump nu e găsit vinovat, nu? Salvându-se pe ei, individual, ei vor arunca democrația pe fereastră. Votul pentru achitare va însemna respingerea obligației democratice de a accepta rezultatul alegerilor libere și acceptarea declarațiilor lui Trump, chiar înainte de începerea votului, că alegerile au fost un concurs „trucat” și „furat”.Și din această perspectivă, procesul a trebuit să aibă loc, chiar dacă Trump va fi achitat. Este o reabilitare națională în ce știm cu toții că este adevărat, pentru că s-a întâmplat așa cum am văzut că se întâmplă. După cum a explicat istoricul și expertul în fascism Tim Stanley, în zilele de după 6 ianuarie, „post-adevărul este pre-fascism, iar Trump a fost președintele nostru după adevăr. Când renunțăm la adevăr, acordăm putere celor cu bogăție și carismă pentru a crea spectacol în locul său. Fără un acord cu privire la unele fapte de bază, cetățenii nu pot forma societatea civilă care le-ar permite să se apere.” https://www.nytimes.com/2021/01/09/magazine/trump.coup.html) Și, ceea ce este reconstituit cu atenție, în acest colaj traumatizant de videoclipuri și hărți, cronologii și narațiuni, este adevărul. Sau, așa cum a spus Rep. Stacey Plaskett, pur și simplu „acest lucru s-a întâmplat”.
Și dacă suntem de acord cu Stanley, cinismul avocatului lui Trump devine o altă încercare de a susține Marea Minciună. „Vor să vă prezinte timp de 16 ore, pe parcursul a două zile, un sport de sânge. Și în ce scop?” întrebă Schoen, adăugând: „Pentru vindecare? Pentru unitate? Pentru responsabilitate? Nu pentru niciunul.” (https://www.cnn.com/politics/live-news/trump-impeachment-trial-02-09-2021/h_370eb2f5b80041634e66fd5ee59b6e65)
Ca avocat, ar fi trebuit sā știe scopul, al responsabilității… „Sportul de sânge” este o caracterizare interesantă a încercărilor de a documenta adevărul și a forța răspunderea, dar este, de asemenea, un cinism sugerând că faptele sunt teatru. Schoen a declarat ulterior, pentru Fox News, că „este foarte ușor să prezinți filme editate și fabricate”. Cu alte cuvinte, America, nu crede videoclipul care îți frânge inima și sufletul. Filmul este doar o altă mare minciună. „De ce vrem să păcălim poporul american?” Succesul acestei poziții este: dacă Trump minte, democrații mint, de ce să nu mergem cu minciuna lui Trump? Și aici este ceva înfricoșător în exercițiul de a urmări acest proces: este dureros să urmărim fapte care s-au întâmplat atât de recent – este înfricoșător, oamenii din videoclipuri sunt fie înfricoșători, fie înfricoșați – și este deosebit de dureros să-i vizionam știind ca republicanii nu consideră aceste fapte suficient de importante pentru a justifica consecințe. Senatorul Lindsey Graham, de exemplu, crede că Nancy Pelosi este vinovată. Avocații lui Donald Trump resping evenimentele din videoclip, ca nefiind nici măcar reale. Hannah Arendt a susținut odată că „în circumstanțe normale, minciuna este învinsa de realitate, pentru care nu există nici un alt substitut; oricât de mare ar fi țesătura minciunii pe care o poate oferi un mincinos experimentat, ea nu va fi niciodată suficient de mare, chiar dacă va solicita ajutorul computerelor, pentru a acoperi imensitatea faptului. Scopul acestui proces dureros, de punere sub acuzare pointillist, este tocmai acela – este o încercare de a ieși din „imensitatea faptului”.
Urmărirea acestui proces este în mod obiectiv teribilă – atacuri de panică și durere profundă. Știind că niciun adevăr revelat, nici o „imensitate a faptului” nu va schimba mintea majorității republicanilor din Senat, pare gratuit și inutil să experimentăm singuri durerea, n-ar fi așa? Și totuși sunt fapte expuse și fără fapte reprezentate în teorii, noi, ca oameni nu putem supraviețui. Amintirile sunt ușor de fabricat. Sigur… Deci, trebuie „să revizitām” totul cât mai curând. Mai ales cā un om tulburat, ca sā folosim un sinonim, Donald J. Trump, a fost regele nostru tulburat, același sinonim, timp de patru ani. Eu vad acest proces ca o cerere de aviz consultativ: America, ce poziție ai fata de încoronarea regilor în fora publicā, la vedere? Trump s-a încoronat și senatorii republicani l-au aplaudat. Poate că națiunea a fost șocată și nu a reacționat, ca o soție americană din anii ’50, care nu știa că șarmul ei nu venea de la somnifere. Acest proces vrea sā afle dacă noi, ca națiune, avem o problemā cu regicidul sau cu somniferele.
DANA NEACȘU este doctor în filosofie, lector de drept la COLUMBIA LAW SCHOOL, din New York, profesor adjunct la BARNARD COLLEGE – Columbia University, dar și dâmbovițeancă de pe malurile Ialomiței…
Facebook
WhatsApp
TikTok
