CULTURA URBANĂ – Pompiliu ALEXANDRU- Facultatea de Științe Politice – ce reprezintă aceasta?

În Târgoviște, la Universitatea Valahia, s-a înființat o nouă facultate, și anume cea de Științe Politice. Poate că sună ciudat să înființezi o astfel de facultate în condițiile în care vezi că la nivel global ostilitatea pentru politică și pentru politicieni crește într-un ritm alert. Când vezi, de câteva zile, că în Bulgaria, adică la o prăjină distanță de noi, parlamentarii sunt sechestrați și puși sub o amenințare puternică din partea populației, nu te încearcă decât un sentiment de bucurie și de invidie. Aștepți ca ceva similar, dacă nu și mai accentuat, cu sticle Molotov sub impulsuri eminesciene de genul datului foc la spitalul de nebuni și la… parlament să pună stăpânire și pe țara noastră care are nevoie de o scuturare din temelii a personajelor politice. Te întrebi ce caută o astfel de acțiune nebunească, de a constitui o astfel de facultate în plină ascensiune a crizei politice peste tot în lume. Media nu vorbește deschis despre această problemă care este de fapt în plină dezvoltare de ceva vreme, din varii motive. Acest lucru nu înseamnă că această criză nu există și nu este deloc de neglijat. Cu o sută de ani în urmă nu exista deloc un interes atât de mare pentru acțiunea politică așa cum există astăzi. Vrem, nu vrem, suntem în plină acțiune politică și asistăm de aproape la culisele pe care le intuim în desfășurarea acestei acțiuni. Iar tendința generală este aceea de a fugi cât mai departe și a închide ochii cât mai mult în fața acestui „fenomen”. Încercăm să ne menținem „puri” în condițiile în care participăm zilnic la murdărirea noastră. Ori tocmai acest lucru încearcă această nouă apariție, cu adevărat îndrăzneață. Este un semnal fantastic care din păcate nu este decât o strigare în vânt: Nu confundați politicianismul cu politica! Ori în România suntem profesioniștii politicianismului, iar despre politică nu avem deloc habar! Este ca și cum un spital întreg a fost dat pe mâna unor frizeri de altă dată, care se cred mari medici și intervin cu un tupeu fantastic în procesul de vindecare al indivizilor nefericiți care se dau pe mâna acestora. Frizerii se cred mari chirurgi, iar adevărații chirurgi nu fac altceva decât să stea închiși și izolați din cauza acestei invazii de lăcuste. Dar de ce este binevenită o astfel de facultate? Mai ales în spațiul românesc… Există deja alte facultăți de acest gen, cel mai cunoscut fiind SNSPA-ul bucureștean. Sau Sciences Po. din hexagon, care au deja o mai mare forță decât cele de pe malul Dâmboviței…

Oricât de mult psihicul social este infestat de politicianismul dâmbovițean, care a sufocat până la a nu mai vedea nicio scăpare din acest comportament balcanico-politicianist, există totuși o tendință normală de a pune la punct aceste devieri. Noroc cu aceste tendințe, care sunt de factură academică! Ce fac de fapt Științele Politice? Dacă la o facultate de Drept se înscriu mii de candidați anual doar pe baza unor idealuri de dreptate și tinzând la beneficii materiale care decurg din acest interes, împăcând astfel și idealiștii și pragmaticii, atunci cu ce ar atrage o Știință a politicii? Nimic ce ține de practica juridică nu se face în liceu, astfel încât te confrunți cu o dilemă în momentul în care un candidat se înfățișează la o astfel de facultate, sprijinindu-se doar pe idealurile induse de filmele hollywoodiene în care mari procese pun în scenă probleme sensibile ale rațiunii juridice. Tot astfel stau lucrurile și în cazul științelor politice. Din păcate aici Mass-Media și aceleași filme nu prezintă decât partea urâtă, cea care ține de politicianism și de pervertire a individului în fața puterii politice. Ori lucrurile nu stau așa – cel puțin în teorie. Ar trebui să ne gândim la Științele Politice ca la un fel de fizică teoretică. John St. Mill spunea că întrebarea fundamentală a politicii nu este aceea a găsirii unei bune guvernări, deoarece practica ne arată tot timpul contrariul; cea mai bună întrebare ar fi atunci: ce trebuie să fac pentru a avea mai puțină corupție în politică? Sau mai puțină acțiune negativă… Iar de aici se poate construi o întreagă doctrină care să dirijeze acțiunile oamenilor care dețin o putere anume în societate. O astfel de situație în care cineva, la un moment dat, ajunge vrând-nevrând a avea o putere oarecare în socieatate, ajunge să abuzeze de aceasta, și în ciuda bunelor sale intenții, trebuie explicat pentru a înțelege și schimba sau contracara acest impuls, dar sistematic și cu cap. Este interesant de observat astăzi faptul că în multe sisteme politice se pune această problemă a limitării și mai ales a autolimitării puterii pentru a diminua pe cât posibil devianțele de tip politicianist.

Platon numea înalta formă de filosofie a fi politica. Formulă greu de digerat în condițiile de astăzi în care nu avem deloc de-a face cu acțiune politică – adică cu acțiunea îndreptată spre obținerea bunului general sau al fericirii celor mai mulți – ci cu acțiunea politicianistă – adică cu cea ghidată de un interes de grup sau al unei singure persoane care își caută binele sau fericirea în detrimentul tuturor. Cum să fie politica forma supremă de filosofie? Ori se știe prea bine că aceasta nu este politica și nu este bine deloc să aruncăm apa cu tot cu copil. Noi ne aflăm în situația în care ne angajăm în fiecare moment, frizeri fiind, în spitale în care nu vedem decât boală în jur și fără să avem niciun pic de habar despre care este norma sau definiția sănătății. De la medicul-frizer până la agonizantul ultim, toți în acest spital se află în plină patologie. Nimeni nu explică cum este comportamentul fiziologic sănătos. Nu există niciun sistem de referință. O astfel de sarcină o îndeplinește o astfel de facultate. În Franța, ca și în alte țări din Occident, niciun candidat politic nu poate să fie acceptat într-o funcție dacă nu a trecut printr-o astfel de școală. Chiar dacă practica politică și mai ales puterea acesteia corupe, măcar să fie îndeplinită această cerință: să fie conștient de capcanele și tentațiile puterii și să vadă clar ce este și pentru ce se acționează în cadrul politicii. În felul acesta se diminuează riscul politicianismului care este cancerul politicii. Nu oricine intră într-o astfel de facultate este obligat să urmeze o carieră politică. Pregătirea pe care o dobândește, în schimb, va fi cea care va pune în ordine comportamentul social al individului mai mult decât ar face-o psihologia, filosofia, dreptul sau sociologia. Românul sau francezul nu s-au născut politicieni (despre francezi se spune totuși că au în sânge politica sau spiritul acesteia), în ciuda „datului cu părerea” pe care îl vedem zilnic la televizor sau în spațiul public, prin care un individ cu o oarecare carismă, pedant și prețios, prezintă câteva idei care iau ochii, când de fapt nu prezintă decât platitudini și clișee pe care le poate emite orice frizer care dorește să fie pe plac clientului. Nu degeaba se insistă atât de mult, în alte locuri decât la noi pe educație! Un popor educat în orice direcție, este un popor liber. Inversul nu trimite decât la sclavie!

POMPILIU  ALEXANDRU  este doctor în filosofie, lector universitar la Universitatea „Valahia”, din Târgoviște, un rafinat artist fotograf și, peste toate, absolvent de CARABELLA…

Citeşte şi