CULTURA URBANĂ: Noi pe Gigi nu-l mai vrem…-Pompiliu ALEXANDRU

… La televizor, cel puțin! Amatorismul care tinde spre ridicol pare să nu se mai oprească. Știți vorba: corb la corb nu scoate ochii. Adică, substituind corbii, aș spune că în sânul jurnalismului nu prea se cade să scrii „de rău” despre presă, despre media. Dar mi se întâmplă să predau chiar într-o facultate de jurnalism. Și dezarmez de la o zi la alta când văd cât de mare este discrepanța între teorie și practică – între ceea ce ar trebui să facă un jurnalist și ceea ce face în realitate. Tot jurnalismul s-a redus la un singur principiu: avem audiență? Atunci asta este tot ceea ce contează! Faceți orice, numai să avem audiență! Apoi, în serile lungi de vară, jurnaliștii îți vorbesc despre moralitate, despre cultură, despre evoluție a societății. S-ar părea că dracul a luat mințile națiunii. Cu o patimă incredibilă îți sunt servite drept valori indubitabile și cele mai murdare cârpe. Oriunde privesc, la orice canal de știri, văd un unic personaj care apare în cele mai stranii ipostaze – de la umorul negru până la ridicolul absolut. Trăim cu adevărat în Absurdistan. Al doilea pușcăriaș al țării (după Năstase), scoate deja lumea în stradă. Se plânge, se urlă, se spală păcatele lui în piața publică. Nu am nimic cu acele persoane care îl susțin. Dar nu pot să accept să fiu târât vrând-nevrând în cercul lor de către aliatul media. A-l mediatiza înseamnă a da atenție unui țânțar. Ai făcut o știre cum că a ajuns în pușcărie, bravo! Acum treci la lucrurile serioase! Ori circul continuă. Și tot continuă până când explodezi. Nimic despre ce se întâmplă în Turcia, nimic despre ce legi trec acum cu duiumul în parlamentul de aleși pe sprânceană… Totul a devenit un corolar la primul cioban europarlamentar, și milionar și credincios al țării. Prostimea stă cu gura căscată la circul oferit de media cu bună știință – nimic nu mă poate convinge că lucrurile ar sta altfel. Iar în timpul ăsta, parlamentarul ghiduș merge printre gură-cască și le ușurează buzunarele. Trăiască Gigi!, strigă o țară întreagă. Prostimea, pe de o parte, strigă și ea căci este simbolul, modelul absolut al românului verde – cioban – care țipă cât îl țin bojogii cât de tare crede el în Dumnezeu. Gigi oferă românului verde model și pentru credință și pentru circ – doar este stăpânul stadioanelor, nu? Apoi, în plus, este și politician. Și încă unul bun, care se urcă pe buldozer să deszăpezească România, care dă bani la săraci, care dă bani arhiereilor pentru construirea de biserici, în timp ce colegii lui de breaslă doar ne încântă mintea cu un posibil „bine” care a devenit mai ceva decât o fata morgana de tip comunist. Dacă așa arată politicianul mult dorit al României, oare ce funcție ocupă ceilalți în economia Statului de Drept? Pe de altă parte, politicianul strigă și el Trăiască Gigi!, că doar datorită lui pot avea acum o gură de aer, căci media este cu ochii pe el și nu mai dă atenție la altele. Și uite așa, datorită lui Gigi a trecut legea minelor. Știți ce spune legea asta? Păi, nu mare lucru. Doar că acum orice companie de minerit poate să te dezproprietărească imediat, fără să ceară socoteală nimănui, dacă această companie crede că sub casa ta s-ar afla vreun zăcământ ce-i trebuie vreunui rus, eventual. Apoi, Roșia Montana este afacere încheiată. Și basta! Căci atenția este tot pe Gigi, că doar nu s-o răscula românul veșnic lent, ca un ciobănaș cu mioara pe pajiște, precum a făcut turcul-frate. Nici nu ne este clar ce se întâmplă acolo. Nici nu ar fi prea bine să știm. Auzi la ăia, să se răscoale pentru că guvernul le dărâmă niște blocuri ca să facă în loc un supermarket, mai mare și mai vârtos! Și e cu morți, cu moschei pline de răniți. Dar astea nu sunt decât nimicuri pe lângă ce i se poate întâmpla eroului nostru național, Gigi! Nimeni nu vorbește că acea mișcare, ca multe altele de pe glob, pun sub semnul întrebării tocmai statutul politicianului la nivel global. Noi suntem preocupați de soarta martirului înlănțuit la Rahova! Ce ne facem oare cu următorul parlamentar care va fi condamnat? Să mai zică cineva că nu suntem o națiune care are simțul caricaturii înscris în gene!

POMPILIU  ALEXANDRU este lector universitar la Universitatea „Valahia”, din Târgoviște, doctor în filosofie și, mai ales, absolvent de CARABELLA…

Citește și