Revin asupra unui alt viciu, despre care am mai scris într-un alt număr al gazetei(semn de:1.bătrâneţe; 2.lipsa de inspiraţie;3.apetenţă pentru…subiect;4.constatare a faptului că românul, în asta a decis să-şi înece toate supărările).
Băutura deci este subiect de mulţi nervi, mai deschis sau mai „cu perdea”scoşi la iveală de ţăranii noştri, de câte ori vreo normativă a UE încearcă să facă ordine în ogrăzile, sau mai bine zis, butoaiele lor. Nu pot nici în ruptul capului să accepte că cineva, indiferent de unde sau de ce calibru, ar putea să le impună ce şi cum…în materie de poverne sau pălincii.
Îmi sunt dragi căci originea noastră, a tuturor, acolo este, totuşi trebuie spus că în orice perioadă, orice stat ţine sub strictă observaţie fabricarea alcoolului.
La noi, de pildă un organism care avea această menire lua fiinţă în 1932 şi purta denumirea de Direcţiune Generală a Monopolului Alcoolului şi a Taxelor de Consumaţie, care funcţiona sub autoritatea Ministerului de Finanţe şi chiar dacă rachiul de prune sau din alte fructe nu era monopolizat, statul controla totuşi, îndeaproape şi producerea/comercializarea acestuia.
Exista prevederea potrivit căreia, proprietarii de livezi îşi puteau distila fructele în cazane personale, care însă trebuia să fie autorizate şi să nu depăşească o capacitate de 60l. Aceste cazane erau înregistrate de primar şi de perceptor în „registrul de cazane”, iar cele care nu apăreau în acest registru erau confiscate. Orice proces de fabricare trebuia declarat cu cel puţin 10 zile înainte, iar la încheierea lui, cazanele se sigilau.
Tainul era stabilit la 15 l de alcool absolut/familie, pentru fiecare fabricare anuală.
Băuturile obţinute de producător nu puteau fi ridicate decât după plata taxelor de consumaţie, care se ridicau la suma de 1leu/gradDl., la ţuica de prune şi la 1leu şi 50de bani/gradDl., pentru rachiurile din fructe, tescovină şi drojdie de vin. La aceasta se mai adăuga şi taxa de 5% ad valorem, care era stabilită trimestrial.
Toate aceste exacte reglementări sunt dovada că atunci, ca şi azi, statul este preocupat în mod deosebit de una dintre activităţile economice care aduce sume deloc de neglijat, la buget. Asta chiar şi în condiţiile unei evaziuni ajunse la cote alarmante.
RADU STATE este doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și ardelean hotărât de… Târgoviște…
Citeşte şi
Episodul opt din NERO, BRAC GERMAN, romanul foileton al suplimentului nostru…
PICĂTURA CHINEZEASCĂ cu transparență românească…
STRATEGII DE DEPĂRTARE, cu un prieten nou, domnul Petrică STOICA…
MELANCOLII, cu doamna Constanța POPESCU…
Teodor Constantin BÂRSAN și rubrica lui CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI…
Cătălina CRISTACHE și PLIMBĂRI BUCUREȘTENE în deplasare, la Băile Herculane…
LECȚIA DE ZBOR, cu Ioana PIOARU…
O poveste cu marele actor Puiu JIPA, în rubrica lui AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE, cu doamna profesoară Mihaela MARIN…
STUDENȚEȘTI, cu domnișoara Alexandra MOCANU…
CULTURA ONLINE, cu doctorul în filologie Daniel TACHE…
CULTURA URBANĂ, cu doctorul în filosofie Pompiliu ALEXANDRU…
Doamna Mariana OPREA STATE și ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI…
JUNIOR DE WORCESTER, adică Mihai Bogdan VLĂDUCĂ…
CULTURA ECONOMICĂ și doctorul în economie Bogdan CERNAT…
AMERICA LA NOI ACASĂ, cu domana Dana NEACȘU, doctor în filosofie…
POEMELE SĂPTĂMÂNII, cu doamna Constanța POPESCU și domnul Vali NIȚU…
EVENIMENT, revine domnul Radu PETRESCU – MUSCEL…
REFLECȚII PEDAGOGICE, cu doamna profesoară Alexandra VLADOVICI BÂRSAN…
Facebook
WhatsApp
TikTok
