Anul care aduce în oraş ocupaţia germană, după retragerea armatei române, aici stabilindu-şi reşedinţa, Comandamentul Etapei 266 a armatei germane.
Este unul dintre cei mai grei ani din istoria oraşului nostru. Administraţia era preluată în întregime de către ocupanţi, corespondenţa se purta în limba germană. Oficialii români aveau obligaţia să salute toţi ofiţerii germani, iar la cererea aliaţilor se va institui ulterior, regula salutului adresat şi ofiţerilor austro-ungari, turci şi bulgari.
Se rechiziţiona aproape tot: de la căruţe, cereale, lemn, până la ţuică şi vin. Era o lipsă acută de cele mai elementare produse, începând cu pâinea; germanii interziceau vânzarea de pâine proaspătă, pentru a nu se consuma prea multă.
Starea de sărăcie cuprindea oraşul.
În lagărul de prizonieri instalat aici, se aflau 700 de soldaţi români, iar pentru nevoile acestuia, administraţia locală cerea locuitorilor să doneze îmbracăminte, încălţăminte, saltele şi veselă.
Procesul de învăţământ era şi el perturbat, în incinta liceului aflându-se amplasat un lazaret.
Numele străzilor reflectă noua stare, adusă de ocupaţie: Calea Domnească era acum Kaiser Wilhelmstrasse, dar pentru a le da şi aliaţilor partea lor de satisfacţie, I.C.Brătianu era acum Turken Strasse, strada Fructelor devenea, evident, Bulgaren Strasse, strada Tabaci îşi schimba denumirea în Ungarn Strasse, iar strada Cantacuzino-în Östereicher Strasse. Nu erau uitaţi eroii germani, astfel încât poetul Alexandrescu era „detronat”, locul său luîndu-l Mackensee.
Răsucind cuţitul într-o rană şi aşa destul de adâncă, la 4 august germanii ordonau ca la toate bisericile din oraş, să bată clopotele de trei ori, în cinstea ocupării oraşului Cernăuţi. Acolo unde mai existau clopote, având în vedere că majoritatea fuseseră şi ele rechiziţionate, pentru bronzul lor.
În tot acest timp însă, existau şi preocupări ce n-aveau legătură cu starea de război: pentru relaxarea ofiţerilor germani fusese rechiziţionat aparatul de proiecţie al cinematografului „Vulturul” şi se făceau demersuri pentru găsirea unei săli unde aceştia să poată juca popice.
RADU STATE este doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și ardelean de Târgoviște…
Citeşte şi
ROMAN FOILETON – Ionuț CRISTACHE; NERO, BRAC GERMAN, episodul 17 ( ultimul) …
LECȚIA DE ZBOR – Ioana PIOARU; ce să-i faci / așa e jocul…
CULTURA URBANĂ – Pompiliu ALEXANDRU ; Justificări comuniste…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE – Mihaela MARIN; Marea simulariadă…
REFLECȚII MINORE – Alexandru IACOB; Două sărbători ale iubirii…
CONEXIUNI – Ştefan POPESCU; Fragmentarium…
COSMOSUL DIN NOI – Ioan N. RADU; Oamenii de ieri ai Târgoviștei…
STRATEGII DE DISTANȚARE – Petre STOICA; Gânduri răzlețe…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI – Constantin VAENI; Opinii critice?
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI – Teodor Constantin BÂRSAN; Visul american și coșmarul corporat…
PLIMBĂRI BUCUREȘTENE – Cătălina CRISTACHE; Ilina și crema de ciocolată…
TERAPII ÎNGÂNDURATE – Ioan VIȘTEA; Invazia melcilor…
LA BORTA RECE – Radu PĂRPĂUȚĂ ; Alte lame de cuțit…
SUBSTITUIRI, confesiuni americane, episodul 5 – Dana NEACȘU…
JI-PISME DE SÂMBĂTĂ – Puiu JIPA; Zece altfel de poeme…
MELANCOLII – Constanța POPESCU; Prima noapte…
RAFTUL CU POEME – Ioan VIȘTEA; Dintr-un volum în pregătire…
JUNIORI DE CARABELLA – Marius Alexandru DINCĂ ; Sunt ceea ce iubesc…
CORESPONDENȚE SUBIECTIVE – Erica OPREA ; Pictura, tăcerea minții…
AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ – Puiu JIPA; România, plai de dormi..
PRIETENI LA CULTURA DE SÂMBĂTĂ – Lavinia Georgiana OPRESCU; Un suspin…
Facebook
WhatsApp
TikTok
