CULTURA ONLINE – Daniel TACHE – Gânduri de Ziua Internațională a Profesorului

Deja au trecut treizeci de ani de când ne plângem cu toții de starea în care a ajuns învățământul românesc. Cu precizarea că, de fapt, degradarea sistemului românesc de educație a început cu mult înainte de ’89, vestea cu adevărat proastă este alta: lucrurile nu stau mai bine nici la alții. Nu vă lăsați înșelați de statistici și rezultate la teste internaționale uniformizatoare. Avându-și originea în programul Revoluției Franceze, sistemul de educație actual nu mai este adecvat lumii în care trăim. Iar când te rătăcești, sănătos este să te întorci mai întâi în punctul din care ai plecat.

 

În Antichitate, discipolul își alegea maestrul. Cu evidentele avantaje pe care o asemenea abordare le implica. În învățământul de masă actual, respectarea unui asemenea principiu ar părea de domeniul SF. Astăzi, elevul are posibilitatea de a-și alege liceul, profilul, specializarea și câteva discipline opționale, dar care, pentru că orice sistem are tendința de a se conserva, în practică devin cumva obligatorii. Însă, în paranteză fie spus, tocmai pe acest principiu se întemeiază atât de blamata practică a meditațiilor. Cât de etică și echitabilă este această practică reprezintă subiectul unei alte discuții.

 

Ei bine, pentru că tot de treizeci de ani trăim o continuă reformă a sistemului de educație, reformă care nu schimbă însă nimic, m-am gândit să vă propun și eu un scenariu, pe care unii îl vor taxa drept SF, dar care ar face posibilă, într-o măsură mai mare decât până acum, alegerea profesorului de către elev. Cu precizarea că acest scenariu poate fi aplicat chiar de mâine, fără costuri suplimentare, fără modificarea planurilor-cadru și fără disponibilizare/angajare de personal.

 

În medie, unui elev al unui liceu teoretic îi este impus studiul a 15 discipline (TC+CD+CDȘ) anual. Presupunând că într-un liceu oarecare predau 60 de profesori, aceștia își vor propune anual cursurile, cele prevăzute în planurile-cadru actuale, dintre care elevii vor trebui să aleagă 15. Numărul săptămânal de ore aferent fiecărui curs va rămâne, de asemenea, cel din planurile-cadru în vigoare. Elevii se vor înscrie la un curs sau altul, în limita locurilor disponibile, fiecărui profesor revenindu-i un număr fix de elevi. Dacă pentru un profesor/un curs oarecare numărul celor înscriși depășește numărul fix alocat, elevii pot fi admiși/departajați pe baza unei probe, a mediei la materia respectivă etc. Într-un asemenea scenariu, este păstrată filiera, dar dispar profilurile, specializările și clasele. La sfârșitul liceului, elevii vor susține bacalaureatul dintr-un număr dat de materii la alegere, în funcție de obiectivele fiecăruia.

 

Avantaje:

1. Elevul își poate alege profesorul și parcursul educațional, în funcție de aptitudini, competențe și interese.
2. Sunt create premisele unei autentice competiții între profesori. 
3. Sunt create premisele competiției dintre elevi, în vederea admiterii la cursurile profesorilor bine cotați.
4. Nu presupune costuri suplimentare, modificarea planurilor-cadru, mobilitate a personalului.

 

Dezavantaje și riscuri: 

1. Nu toți elevii vor studia cu profesorii la cursurile cărora s-au înscris, dar la care nu au fost admiși.
2. Implică un efort logistic ce poate părea considerabil, însă care poate fi diminuat prin utilizarea eficientă a tehnologiei informației.
3. Există riscul ca unii elevi să-și aleagă greșit parcursul educațional, risc ce poate fi însă diminuat printr-o activitate de consiliere susținută de către specialiști.

 

Cât de SF vi se pare?

 

Cât despre relația dintre discipol și maestru, că tot a fost ieri Ziua Internațională a Profesorului, îi dau cuvântul unuia dintre cei mai importanți PROFESORI din istoria umanității: „Iată, semănătorul a ieşit să semene! În timp ce semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o. O altă parte a căzut în locuri stâncoase, unde nu avea pământ mult. A răsărit repede, pentru că nu avea pământ adânc, dar când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat. O altă parte a căzut între spini, iar spinii au crescut şi au sufocat-o. Alta însă a căzut pe un pământ bun şi a dat rod: un grăunte a rodit o sută, altul – şaizeci, altul – treizeci. Cine are urechi să audă!“ (Matei 13, 3-9)

 

La mulți ani, dragi colegi!

 

DANIEL TACHE este doctor în filologie, critic, istoric literar și eseist, profesor la Colegiul Național „CONSTANTIN  CARABELLA”, din Târgoviște…