Acest oraș, pe care atâta l-am urât și pe care atâta l-am iubit, continuă să mă surprindă. Spre rușinea mea, habar n-am avut că există în Târgoviște, de ani buni deja, pe lângă Teatrul Tony Bulandra, și Teatrul Odiseu. A cărui sala, amenajată într-unul dintre beciurile Hanului Pitiș și dispunând de doar 32 de locuri, am descoperit că este cât se poate de potrivită pentru spectacole de teatru experimental.
Pentru cei care nu știu, Hanul Pitiș, ridicat la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a găzduit, printre altele, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ședințe ale Tribunalului Dâmbovița, inclusiv procesul lui Alexandru Candiano-Popescu, inițiatorul Republicii de la Ploiești, iar în perioada interbelică, spectacole de jazz menite să-i intrige pe locuitorii prăfuitei urbe. Rebotezat, după naționalizare, Restaurantul Bucegi, Hanul Pitiș a fost demolat în 1988, victimă printre multe altele ale amplei mișcări a regimului comunist de ștergere/rescriere a trecutului.
La Teatrul Odiseu, deci, am participat aseară (27 aprilie) la spectacolul cu piesa Detectivul, scrisă de Sebi Catrina și regizată de acesta, împreună cu Ștefanis Lupu. Încă elev, pentru o lună și ceva, al Colegiului Național „Constantin Carabella”, tânărul dramaturg Sebi Catrina șterge dezinvolt granița dintre epic și dramatic, cerându-i protagonistului său (și nu numai acestuia), să-și asume pe alocuri, în registru parodic, și statutul de narator. Transformarea indicațiilor autorului în replici se înscrie, de altfel, într-o strategie compozițională prin care se dorește bifarea explicită, prin metatext, a tuturor clișeelor literaturii polițiste. A, da. Piesa, uitam să vă spun, se numește Detectivul.
Astfel, detectivul lui Sebi Catrina mi-a amintit de cam toți detectivii celebri, de la Sherlock Holmes și Hercule Poirot până la Columbo, și nu mă refer doar la cel interpretat de Peter Falk, ci și la cel interpretat de Puiu Călinescu, în Nea Mărin miliardar. Și, totodată, de niciunul dintre ei. Purtând pe umeri povara faimei de care s-a bucurat tatăl său, mort în împrejurări încă neelucidate, tânărul detectiv simte nevoia de a le dovedi tuturor, dar mai ales de a-și dovedi sieși, că poate călca, cu mândrie, pe urmele acestuia. Și, aflat în fața primului său caz adevărat, o va face cu prisosință, ajutat de Costel, partenerul de nădejde al tatălui.
Nu voi trece acum în revistă nici stângăciile, puține la număr, și nici pierderile de ritm, până la urmă cumva inerente într-o comedie polițistă. Voi spune însă că piesa și-a atins obiectivele, ținând spectatorii în suspans și stârnindu-le, totodată, amuzamentul. Lăudabil mi s-a părut și faptul că, apelând, pe lângă comicul de limbaj, la cel buf, spectacolul evită rețeta facilă, dar atât de răspândită astăzi, a vulgarității.
În acest sens, jocul actorilor a fost esențial. Extrem de solicitant, de exemplu, mi s-a părut rolul lui Costică, interpretat de către Andrei Neagu, actor ce a alternat cu mare abilitate registrele interpretative. Sebi Catrina, cel care, de altfel, în rolul detectivului, a dus greul piesei, a fost dezinvolt, carismatic, autentic. În rolul lui Lili, atât de bine intrată în pielea personajului încât mi-a devenit aproape de nerecunoscut, a fost Raisa Radu. Și acum trebuie să spun că și Raisa este elevă a Colegiului Carabella. La succesul acestei montări au participat și actorii Rareș Burhală, Alyssa Răduță, Radu Iordache, Maria Epure, Andrei Popa, Rareș Ioniță și Karina Alexandru.
Ce mai rămâne de spus? Se (mai) nasc și la Târgoviște artiști!
Facebook
WhatsApp
TikTok
