De dată acesta hârtia ar vrea să rămână albă. Nu sunt multe lucruri de spus, pentru că sărbătoarea Crăciunului spune totul. Asta dacă ştim să ascultăm, dincolo de jingle-uri, reclame, radio, promoţii, cumpărături, petreceri şi chefuri. V-aţi gândit vreodată să ascultaţi colindele de Crăciun? Cu adevărat să le ascultaţi, mesajul lor, spiritul lor vessel, dacă le-am asculta cu atenţie poate ne-am gândi mai mult la lucrurile pentru care suntem bucuroşi, la lucrurile pentru care zâmbim şi mai puţin la cele pentru care plângem sau pentru care ne facem griji. Să facem din Sărbători un exerciţiu de Recunoştinţă. Poate nu ne dăm seama, însă suntem mai norocoşi decât mulţi alţi oameni din intreaga lume. Da, chiar aici în România noastră pe care o urâm şi o înjurăm de multe ori sau o iubim când ne convine nouă sau când bate Steaua, echipa naţională sau vreun olimpic la matematică iese la suprafaţă.
M-am gândit în ultimul timp că sunt oameni în lume acum, pentru care o simplă închinare sau un colind înseamnă condamnarea la moarte, care nu vor avea bucuria de a vedea bradul de Crăciun, care nu vor auzi colinde, nu vor avea luxul de a se bucura de masa de Crăciun împreună cu familia, nu vor închina rugăciuni decât pe ascuns sau şoptit şi nici nu vor avea privilegiul să citească despre naşterea lui Iisus. În loc de toate acestea vor avea parte de suferinţă, cuvinte de ură şi închinări în numele unui zeu rău, închipuit şi fantasmagoric şi poate chiar moartea. Sunt oameni care nu vor putea să simtă şi să trăiască noaptea sfânta a Crăciunului căci ofensează valorile seculare şi marxiste ale vreunei societăţi care neagă în continuare umanitatea şi sanctitatea vieţii. Da, există mulţi oameni în astfel de situaţii din Coreea de Nord până în Siria şi Egipt, care nu vor avea parte de ceea ce noi luăm ca fiind evident, acceptat sau garantat însă totuşi vor simţi bucuria Nopţii de Crăciun întreit, căci cunosc semnificaţia şi înţeleg jertfa şi iubirea. Noi însă simţim aceasta condiţionat, ne vom bucura dacă: vom avea bani, vom primi cadouri, masă va fi plină, o să fie emisiuni frumoase la televizor, o să avem pe X şi pe Y lângă noi, o să avem liber sau nu de Sărbători, oraşul va fi iluminat cu instalaţii de Crăciun sau nu, o să fie preotul acela sau celălalt sau cor de slujba de Crăciun şi câte alte condiţii. Crăciunul nu are nevoie de condiţii pentru a ne bucura, de vreo mediere, Crăciunul este timp sacru, nu o aniversare, nu o onomastică. Crăciunul nu trebuie celebrat, sărbătorit, doar, ci trăit, trăit că atare.
„Crăciunul va avea un loc de onoare în inima mea şi îl voi păstra tot anul” spune Ebenezer Scrooge din povestea „Un Colind de Crăciun” de Charles Dickens, după ce este vizitat de spiritele „Crăciunului trecut, prezent şi viitor” arătându-i câtă suferinţă a produs indiferenţa şi egoismul său. Căci de multe ori, egoismul nostru stă între noi şi sărbătoarea Crăciunului.
Naşterea lui Iisus a avut loc în cele mai puţin favorabile condiţii, noi însă de ce avem nevoie de un festin, să ne săturăm aşa cum facem de obicei? Cred însă că festinul trebui să fie în inima noastră, să ne săturăm la Crăciun de lucruri de care avem nevoie în tot restul anului, după care însetăm şi la rândul nostru să le oferim: iubire, pace, iertare, înţelegere, apreciere, încurajare, compasiune, prietenie, solidaritate, bucurie, recunoştinţă. Vă urez Crăciun Fericit, pace şi multă bucurie!
TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, locuiește la Sibiu, e un talentat poet și prozator și are nostalgia Târgoviștei adolescenței sale…
Citeşte şi
Roman foileton, NERO, BRAC GERMAN, episodul 13 …
LA BORTA RECE, cu domnul Radu PĂRPĂUȚĂ, un răsfăț stilistic de sfârșit de an…
SUBSTITUIRI, cu doamna Dana NEACȘU, un serial excepțional, într-o confesiune tulburătoare…
SOVIANYSME, cu Octavian SOVIANY…
Un mare regizor, Constantin VAENI și rubrica sa ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI…
Desigur, o bogată PICĂTURĂ CHINEZEASCĂ…
MELANCOLII, cu doamna Constanța POPESCU…
JI-PISME DE SÂMBĂTĂ, poeme altfel, de Puiu JIPA…
JUNIORI DE CARABELLA, despre draga de școală, cu Marius Alexandru DINCĂ…
CORESPONDENȚE SUBIECTIVE, cu domnișoara Erica OPREA…
POMPIJIPISME și interferențe metaforice…
LONDRA LA PAS, cu Cristian Gabriel GROMAN și dorul lui de casă…
Scriitorul târgoviștean Ioan VIȘTEA, cu RAFTUL CU PROZĂ SCURTĂ…
Marele actor Puiu JIPA și rubrica sa AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ…
Domnul profesor Petre STOICA și STRATEGII DE DISTANȚARE…
JUNIORI DE CARABELLA, cu domnișoara Daria STEMATE…
Domnișoara Ioana PIOARU și rubrica ei LECȚIA DE ZBOR…
Doamna profesoară Alexandra VLADOVICI BÂRSAN și REFLECȚII PEDAGOGICE…
REFLECȚII MINORE, cu domnul profesor Alexandru IACOB…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE, cu doamna profesoară Mihaela MARIN…
Domnișoara Alexandra MOCANU și rubrica ei STUDENȚEȘTI…
Doamna Dana NEACȘU, doctor în filosofie, cu AMERICA LA NOI ACASĂ, direct din New York…
CULTURA ONLINE, rubrica domnului profesor Daniel TACHE, doctor în filologie…
TERAPII ÎNGÂNDURATE, cu scriitorul Ioan VIȘTEA…
CULTURA URBANĂ, cu domnul doctor în filosofie Pompiliu ALEXANDRU…
CULTURĂ ȘI ISTORIE, cu doctorul în istorie Radu STATE…
Doamna Mariana OPREA STATE și rubrica ei, ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI…
JUNIOR DE WORCESTER, cu Bogdan VLĂDUCĂ…
Facebook
WhatsApp
TikTok
