CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI – Fahrenheit 2014

 

Țineți minte, oare acel film „Fahrenheit 451”  din 1966, o ecranizare după romanul cu același nume al lui Rad Bradbury, despre o lume distopică în care cărțile sunt considerate rădăcina tuturor relelor, iar rolul pompierilor nu este cel de a stinge incendiile, ci de a da foc cărților? Dacă nu l-ați văzut, vi-l recomand. Cred că am ajuns într-o situație cu mult mai gravă decât acea din „Fahrenheit 451”.

Noi nu dăm foc cărților, noi le ignorăm. În film oamenii erau nevoiți să citească enorm pentru a memora cărțile, de aceea situația noastră, reală nu fictivă, nu distopică e cu mult mai sumbră. De multe ori m-am întrebat de ce literatura nu mai „prinde” la români. Librăriile sunt ticsite de cărți de literatură, de specialitate, self help, ficțiune, etc. Și totuși, puțini sunt cei are citesc o carte. Mai puțini sunt cei din grupa de vârstă 18-25 de ani.

Anul trecut în SUA, conform unui studiu realizat de Pew Research Center, 76% din populația adultă, de peste 18 ani, au citit o carte în print sau în format e-book. Nu am să aduc în discuție studii sociologice  realizate în România, dar cred că nu este un mister că mulți dintre români nu se înghesuie în librării sau în bibliotecii, cu excepția studențiilor care o fac din necessitate și probabil a unor pensionari, nici aceia foarte mulți.

Explicatii sunt desigur multe. Unii nu au timp, tinerii sunt mai interesați de ceea ce se întâmplă pe twitter sau pe facebook sau oricare în din tabloidele care le atrag atenția.  Motive putem găsi destule, pentru care tineri nu citesc. Iar eu mă refer aici la literatură, la ficțiune, la beletristică. Poate că tinerii citesc literatura de specialitate în ceea ce-i interesează pe ei. Dar de ce nu au cărțile de ficțiune nicio atracție pentru ei? În fond pe cine a ajutat vreodată orele pierdute cu nasul într-un roman?

Unii demnitari și politicieni s-au lăudat că nu au excelat în studiu și că nici nu s-au rătăcit cu plăcere între paginile unei cărți. Cu un astfel de exemplu nu ar mai trebui să mă mir de faptul că tinerii nu sunt atrași de literatură.  Sau poate că literatura străină e mult prea greu de înțeles,  cea clasică e demodată și ajungem astfel la literatura română contemporană.  Din când în când mai intru într-o librărie, prefer evident bibliotecile, o fac mai mult din curiozitate și îmi place să privesc cum cărțile de literatură română contemporană (și, în special, tinerii autori) zac pe rafturi, neatinse, nerăsfoite.  Iau carte după carte și răsfoiesc, ochii îmi pică pe câțiva autori mai cunoscuți și mai mediatizați: Dan Lungu, Alexandru Vakulovski, Malaicu Hondrari, Andrei Ruse. Subiectele sunt la început interesante, proza pare a fi captivantă, mici vulgarități sau mari vulgarități menite să atragă citittorul… însă totul se termină în clișee. Nu simți niciun fel de pasiune, nu simți că au curs lacrimi, nu simți emoții puternice.  Simți că acțiunea romanului nu are nicio legătură cu autorul, că autorul nu a pus suflet, clișeele abundă asemeni unui film cu subiect bun, însă prost scris și prost regizat. Filmul pare a fi bun, dar actorii sunt obosiți și prost plătiți. Dacă autorul nu s-a „expus” în roman nici măcar într-un singur paragaraf, nu și-a riscat imaginea, atunci cartea este un eșec frumos împachetat. Citești o carte ca să înveți ceva, citești o carte că să o trăiești, să poți trăi ce a trăit și autorul cu aproape aceeași intensitate.

Când cumpăr o carte, cumpăr o doză de empatie, sensibilitate și chiar înțelepciune, nu cumpăr cuvinte frumos înșirate pe o pagină, figuri de stil și subiecte controversate pe care autorul nu le-a trăit în nicio formă.   Iată de ce cred eu că românii nu sunt atrași, printre altele de literatură. În momentul actual literatura contemporană în România nu prea are ce  oferi cititorului.

Ernest Hemingway vorbind despre literatură și scriitori a spus: „Să scrii e foarte usor. Te așezi la masa de scris și începi să sângerezi”. Cam asta e problema cu literatura română contemporană. Toți vor sa scrie „cărți bune”, dar nimeni nu vrea să sângereze.

 

TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, tânăr poet și prozator, locuiește la Sibiu, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…