Cred că ar putea fi considerat drept certitudine urbanistică, faptul că infrastructura unui oraş spune ceva despre locuitori săi. Sensurile şi străzile întortocheate ale unui vechi burg îţi vorbesc despre istoria fascinantă, despre personalităţi, întâmplări ,însă, îţi vorbesc şi despre lipsa de interes a ediliilor, despre lipsa de competenţă a administraţiei, despre cum oraşul este uitat în favoarea unor jocuri politice. Dar să spunem ca nu e vorba de rea voinţă, poate nu există “know-how-ul” necesar sau experienţa în domeniul urban şi administrativ. De ce nu există oare o filosofie, o artă, un “feng shui” al planificării urbane, sau dacă există, de ce nu este aplicată, pentru că, încetul cu încetul orice oraş ajunge îngropat, îngropat de lipsa de bun simt a locuitorilor, de lipsa de cultură, îngropat în şantiere, planuri şi proiecte ce nu se mai termină, ingropat de însăşi primarul şi administraţia orașului?
Licean fiind, am refuzat să cunosc Târgoviștea cu adevărat, astfel am urât-o şi am detestat-o, cum numai un exilat poate detesta patria pe care a pierdut-o. Târgoviștea la care visam eu apărea rar, în muzee, cărţi şi discuţii, Târgoviștea mea, Târgoviștea voievozilor, a lui Vlad Țepeș, a lui Mircea cel Bătrân, Târgoviștea celor cărora le datorăm limba şi cultura română, Târgoviștea Văcăresștilor, a lui Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu, I.H. Rădulescu era îngropată. Neputând-o găsi, am părăsit-o pentru Sibiul transilvan, un burg despre care încă mai puteai spune că este o veritabilă maşină a timpului, ce te transportă în trecutul ei medieval sau baroc..
Acum redescopăr Târgoviștea şi înțeleg că ea se dezvăluie doar celor ce vor cu adevărat să o privească. Este un exerciţiu al privirii, să poţi vedea un oraş aşa cum l-ai ştiut din cărţi şi imagini și discuţii aprinse.
În România de azi, România şantierelor, un turist trebuie să fie şi puţin arheolog, să poată vedea dincolo de mizerie, de haosul urban, de şantierul continuu, de străzile ce par a fi ale unui oraş sub bombardament, să poată vedea istoria oraşului ce pare zilnic îngropat, puțin câte puțin. Acest exerciţiu, vi-l propun astăzi, să fim în puţinul timp liber pe care îl mai avem, arheologi și istorici, şi să încercăm să dezgropăm Târgoviștea de sub ruine, Târgoviștea uitată, să încercăm să vedem istoria “dincolo” de mizeria urbană actuală, Târgoviștea dincolo de Târgoviște, efortul cu siguranţă ne va fi răsplătit.
TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, un foarte tânăr poet și prozator și, cum se poate constata, un târgoviștean dincolo de Târgoviște…
Citește și
CULTURA ECONOMICĂ, propusă săptămânal de Bogdan CERNAT, ne vorbește despre tradiție…
Radu STATE, în CULTURĂ ȘI ISTORIE, ne aduce secole trecute în prezentul moale și tulbure…
CULTURA URBANĂ, scrisă de Pompiliu ALEXANDRU, intră în filosofie, cu resemnare și îndoială…
Din Calgary, Radu TECUCEANU vă mai povestește câte ceva despre Canada lui, de azi…
LONDRA LA PAS e străbătută și azi de Cristian Gabriel GROMAN, cu aceeași nostalgie târgovișteană…
Din capitală, Cătălina CRISTACHE ne propune o plimbare lirică prin Cotrocenii de mai…