Vecin, vicino, nachbar, neighbour- locuinţa de lângă…
Dincolo de simpla explicaţie etimologică există o întreagă şi complexă microsociologie a vecinului, de cartier, de bloc, de strada. Oricine a trăit ”la bloc” ştie câte ceva despre convieţuirea cu vecinii de bloc şi tipologile vecinului, nu aşa de uşor de observat ( şi tolerat) când locuieşti “la casa”.
Vecinul de bloc devine un fascinant obiect de studiu, cu numeroasele sale nemulţumiri:„Aţi parcat maşina prea aproape de fereastra mea. Intră gaze în cameră..”; „nu mai trântiţi uşa”, vecinul spion, detectiv de obicei de vârstă înaintată, pensionar, observă şi monitorizează, cine intră, cine iese şi la ce oră, vecinul cu sfaturi financiare, emoţionale, profesionale, sugestii de design interior, cu sugestii electorale, vecinul care te sfătuieşte ce ulei să foloseşti la maşină sau ce var să foloseşti că să acoperi petele de la vecinul de deasupra, vecinul cu iniţiative:„Nu mai parcaţi pe iarbă, vrem să facem gărduleţ viu”; „încercaţi să vă reparaţi alarma la maşină, ne trezeşte copii”.
De fapt, orice vecin care are prea mult timp liber devine vecin cu iniţiativă, fie că e pensionar, fie că este o mamă în concediu de creştere a copilor, devine încet un catalizator al locatarilor, mobilizează, dă directive, ordonanţe, hotărâri de urgenţă, ordine, stabileşte legi, regulamente, face chete, laudă, apreciază, ostracizează, înfierează în plen, se transformă aşa într-un mic şef, un mic dictator.
Resistenta este inutilă! Opoziţia se pedepseşte crunt. Nu eşti menţionat la restanţe, maşina ţi se blochează în parcare (involuntar şi accidental), vecinii se uită urât, ostili, nu mai eşti chemat la întrunirile şi şedinţele din casa scării.
Încet însă vecinii uită de liderul lor şi devin dezinteresaţi şi rămân indiferenţi la acţiunile micului sau micii revoluţionare.
Am putea spune, -locuind la bloc, cunoscând dezavantajele și vecinii nemulţumiţi- la fel ca Sartre: „L’enfer c’est l’autre”. Infernul sunt ceilalţi.!
Vecinii însă, vor să devină o mică comunitate, doresc coeziune şi ceva unitate, lucru absolut normal spre care orice grup tinde. Câteodată însă, elemente “alogene” încalcă regulile nescrise şi dau peste cap ordinea socială a minusculei comunităţii. Astfel iau naştere, diversele şi cromaticele tipologii ale vecinului, care ne fac viaţa atât de frumoasă şi de interesantă sau ne pun pe gânduri, meditând la… pseudo-sociologia vecinului de bloc.
Teodor Constantin BÂRSAN este sociolog, un tânăr și talentat poet și prozator, locuiește la Sibiu, dar e de-al nostru, târgoviștean…
Citeşte şi:
1.În ROMANUL FOILETON, Radu Cristea, personajul din A DOUA FAȚĂ este deja vecin cu Casa Albă…
2.Bogdan CERNAT visează la noi și la vecinii noștri, în săptămânala lui CULTURĂ ECONOMICĂ…
3.Cătălina CRISTACHE, în PLIMBĂRI BUCUREȘTENE, vă face cunoștință cu o vecină din Drumul Taberei…
6.Radu STATE, în CULTURĂ ȘI ISTORIE vă propune o poveste despre vecini în Evul Mediu românesc…
8.CULTURA ONLINE, rubrica săptămânală a lui Daniel TACHE, e tot despre vecini, un fel de vecini…
9.Vecinul nostru de la LONDRA LA PAS, Cristian Gabriel GROMAN, e un englez nostalgic…
10.Pompiliu ALEXANDRU atacă în CULTURA URBANĂ tema noastră comună, cu mijloace filosofice…
Facebook
WhatsApp
TikTok
